Stadiile ,,Doliului”
- Negarea. In momentul in care aflăm informaţia, fie că este vorba de moartea cuiva, de aflarea unui diagnostic sau a unei veşti proaste, primul impuls este să nu ne vină să credem informaţia, uneori chiar mai intrebăm o dată sau incercăm să găsim alte explicaţii, sau ni se pare că nu am inţeles corect.
- Furia. Apoi urmează incercările de a găsi un vinovat, asupra căruia să ne ,,vărsăm” furia, putem da vina pe doctor, pe noi inşine, pe cel care a murit/a fost diagnosticat, pe Dumnezeu.
- Negocierea. Este perioada in care incercăm să găsim soluţii, repetam analizele medicale, il rugăm pe medic să mai incerce ceva, ii facem promisiuni lui Dumnezeu in condiţiile in care salvează (ne salvează) persoana in cauză.
- Depresia. Este faza in care tristeţea şi regretul işi fac apariţia si incepem să conştientizăm decesul sau veridicitatea diagnosticului.
- Acceptarea. Evenimentul este explicat in mintea persoanei, tristeţea şi regretul sunt resimţite, astfel persoana găseşte calea spre acceptarea decesului/diagnosticului şi işi poate continua viaţa.
Intervalul de timp necesar pentru a parcurge fiecare etapă in parte şi a ajunge la acceptare este variabil, fiind influenţat de factori referitori la eveniment, caracteristicile persoanei, istoricul de viaţă al persoanei.