Coșmarurile bebelușilor
Nimic nu frânge mai repede inima unui părinte decât plânsul speriat al bebelușului în miez de noapte.
Te trezești brusc, alergi la pătuț și-l găsești agitat, cu ochii mari, umezi, poate fără să te recunoască imediat. Nu are febră, nu pare să-l doară nimic, dar e tulburat. Și tu, la fel. Pentru că nu știi ce se întâmplă… și pentru că nu poți întreba.
Dacă ești la primul copil, poate că nu te așteptai la asta. Poate că ai citit tot ce trebuia despre alăptare, diversificare și colici, dar nimeni nu ți-a spus că și bebelușii pot avea coșmaruri. Iar când apar, ele nu tulbură doar somnul copilului, ci și liniștea ta interioară.
Când apar coșmarurile?
Deși coșmarurile propriu-zise apar, în general, în jurul vârstei de 2 ani, când copilul are deja o imaginație activă și capacitatea de a înțelege simboluri (monștri, separare, întuneric), semne de vise tulburătoare pot apărea chiar de la 6-8 luni.
La această vârstă, bebelușii nu pot povesti ce au visat, dar se pot trezi brusc plângând, agitați sau greu de liniștit. Aceste episoade reflectă, adesea, procesarea emoțiilor intense, cum ar fi:
- Separarea de mamă
- Zgomote noi sau senzații neînțelese
- Stimulare excesivă în timpul zilei
- Schimbări de rutină (înțărcare, mutare, colectivitate)
Sunt vise timpurii, nu neapărat „coșmaruri” în sens clasic, dar impactul emoțional este real – pentru copil și, adesea, și pentru părinți.
Ce trăiesc părinții?
Pentru o mamă la primul copil, o noapte tulburată poate declanșa un val de întrebări și vinovății:
„Nu mănâncă destul?”, „I-a fost frig?”, „Am făcut ceva greșit?”.
Când mai apar și sfaturi contradictorii de la familie sau prieteni – „L-ai răsfățat”, „Nu-l mai lua în brațe”, „Îl alini prea mult” – anxietatea crește. În mintea mamei se dă o luptă între instinct și presiunea din exterior.
Ce e de făcut?
Bebelușii simt profund. Nu pot verbaliza, dar absorb emoțiile din jur. Iar somnul lor reflectă această lume interioară încă fragilă.
Cum pot ajuta părinții:
- Rămâneți prezenți și conectați. Vocea calmă, atingerea blândă și prezența constantă ajută copilul să se simtă în siguranță.
- Stabiliți o rutină predictibilă. Băița, cântecul, lumina difuză devin ancore care oferă siguranță.
- Nu vă temeți de apropiere. A dormi lângă copil sau a-l ține în brațe în momentele de frică nu-l va „strica”, ci îl va ajuta să isi regleze emoțiile.
- Filtrați sfaturile. Doar pentru că cineva „a crescut trei copii” nu înseamnă că are adevărul absolut. Învață să ai încredere în tine.
- Ai grijă de tine. Un părinte epuizat și plin de îndoieli are mai puțină disponibilitate emoțională. Cere sprijin — e un semn de putere, nu de slăbiciune.
Somnul copilului nu e doar biologic. E emoțional, relațional, profund. Iar coșmarurile — fie ele timpurii sau mai clare după vârsta de 2 ani — sunt o expresie a acestei complexități.
Dacă simți că nopțile devin tot mai dificile, iar gândurile nu-ți dau pace, te invit la o discuție — în cabinet sau online. Împreună putem aduce claritate, sprijin și echilibru în relația ta cu somnul copilului… și cu tine însăți.
