Inocenta copilarie…

”Inca mai port in mine… nostalgia imblanzita a ploilor de cand eram copil.
Cand afara era innorat si in mine era soare.
Cand strada era goala si in mine cresteau vise.
Cand imi puneam mainile in alte maini mai mari si gestul mi se parea firesc.
Cand spuneam noapte buna si cineva ma acoperea.
Cand inca nu traisem nimic ce sa regret.
Cand inca nu pierdusem mai mult de-o jucarie.
Cand intre trecut si prezent era semnul egal.
Cand viitorul nu era o suma de planuri ce trebuie bifate si printre ele distanta incapatanata fata de orice om sau gest intamplator de afectiune.
Cand inca nu zacea in mine o singuratate asumata si voit ostentativa menita sa descurajeze orice promisiune.
Mai zace in mine doar nostalgia imblanzita a copilului care stia sa se roage si marea dezamagire a adultului ce a descoperit ca se poate trai si fara.”