Emotii, sentimente si pasiuni

a. Emoţiile primare (denumite şi afecte) sunt trăiri afective de mare intensitate, cu o durata relativ scurtă, însoţite de reacţii comportamentale ce tind să scape de sub controlul conştient. Frica, spaima, groaza, panica, furia, mânia, disperarea, accesele de râs sau plâns cu hohote, sunt tot atâtea exemple de afecte. Cu toţii am cunoscut într-un fel sau altul astfel de emoţii pe parcursul vieţii. Cine n-a fost măcar o dată furios? Cui nu i-a fost vreodată frică?

b. Trăiri afective produse de modificările organice ca urmare a unor disfuncţii sau chiar boli ale organelor interne.

c. Reacţii afective apărute în timpul activităţii de cunoaştere a realităţii, cum ar fi senzaţiile, percepţiile, etc. însoţesc şi colorează afectiv orice act cognitiv.

d. Dispoziţiile afective sunt stări afective generalizate, difuze, de intensitate medie şi durată variabilă. Dispoziţiile afective se constituie şi funcţionează asemenea unei “cutii de rezonanţă” a proceselor afective; cele pozitive intensifică coloratura (rezonanţa) pozitivă a celorlalte stări afective şi o pot atenua pe cea negativă. O persoană prost dispusă tinde să perceapă realitatea în culori întunecate, să ia decizii greşite şi să creeze situaţii conflictuale în familie sau în grupul în care îşi desfaşoară activitatea. Dispoziţiile prin care trecem sunt vesele sau triste, calme sau anxioase (încordate), individuale sau colective, dispoziţii de sărbătoare(Sărbătoarea Crăciunului,etc.). Prin menţinerea condiţiilor favorizante/defavoriznte şi repetarea lor în timp, dispoziţiile se pot stabiliza şi transforma în trăsături de personalitate.

e. Emoţiile complexe sunt trăiri afective mult mai variate şi nuanţate decât emoţiile primare. Spre deosebire de emoţiile primare, emoţiile complexe sunt mai puţin intense dar au durată mai mare. Exemple: bucuria, tristeţea, simpatia, antipatia, entuziasmul, etc.

f. Sentimentele. Sentimentele sunt trăiri afective complexe, durabile şi de intensitate relativ mare. Caracteristic pentru sentimente este faptul că ele continuă să se manifeste, pentru un timp, chiar şi în absenţa stimulilor care au stat la baza formării lor. Naşterea unui sentiment este un proces de durată, ce presupune anumite tatonări, confruntări şi ajustări calitative, în urma cărora sentimentul câştigă în stabilitate, profunzime şi eficienţă. Odată cristalizat, stabilizat, sentimentul devine atitudine afectivă. Există anumite asemănări între emoţii şi sentimente în privinţa trăirii subiective a acestora, ceea ce face ca anumite persoane să le confunde relativ uşor. În funcţie de valenţa pe care o au, sentimentele pot fi împărţite în sentimente pozitive (sentimentul dragostei, al prieteniei, etc.) şi sentimente negative (sentimentul de inferioritate, de culpabilitate, de ură, sentimentul de gelozie, ş.a.). De pildă, “gelozia ca sentiment negativ, neplăcut şi chinuitor, provocat de bănuiala ori de certitudinea infidelităţii persoanei căreia noi îi acordăm dragostea, fără să fim convinşi de reciprocitate”  pune stăpânire şi invadează câmpul conştiinţei, ducând la apariţia unor idei iraţionale şi provocarea de suferinţe sufleteşti. In funcţie de conţinutul lor, deosebim sentimente intelectuale, estetice, morale, economice, religioase, etc.

g. Pasiunile. Pasiunile sunt sentimente caracterizate printr-o intensitate foarte mare, puternic orientate spre un anumit domeniu al realităţii. După valoarea pe care o reprezintă pentru individ şi societate pasiunile se împart în pozitive şi negative. Între elevul căruia îi place informatica şi cel care este pasionat de universul calculatoarelor există o mare diferenţă. Elevul pasionat de acest domeniu este foarte bine informat în privinţa noutăţilor apărute (programe, aplicaţii,s.a.), cunoaşte detalii tehnice privind performanţele diferitelor sisteme de calcul, participă la Olimpiada de informatică, vizitează Târgurile de informatică (ex. CERF), realizează el însuşi diferite programe în limbaje evoluate de programare, ş.a.m.d. Anumite pasiuni, prin aspectul lor negativ, pot să aibă un efect distructiv asupra edificiului personalităţii. Este cazul dependenţei de alcool şi droguri. Sunt situaţii când o pasiune este atât de puternică, încât tinde să-l sustragă pe individ de la activitatea principală(ex. activitatea de învăţare). Putem avea mai multe sentimente, dar pasiuni foarte puţine, ce vor canaliza întreaga energie de care dispune persoana spre un anumit ideal.

Dinamica formelor afectivităţii
Între procesele emoţionale există relaţii funcţionale atât pe verticală (între niveluri diferite) cât şi pe orizontală (la acelaşi nivel). Astfel, distingem:

  1. Relaţii de ierarhizare a diferitelor forme ale afectivităţii (importanţa, relevanţa lor creşte pe măsură ce trecem de la un nivel inferior la altul superior)
  2. Relaţii de integrare a formelor inferioare în altele superioare
  3. Relaţii de interacţiune atât pe orizontală, cât şi pe verticală
  4. Relaţii de interacţiune dintre anumite componente ale piramidei proceselor afective şi diferitele “împrejurări de viaţă”

Procesele emoţionale de la baza piramidei(prin aspectul lor pozitiv sau negativ) pot să favorizeze, să faciliteze sau dimpotrivă, să frâneze formarea sentimentelor şi pasiunilor. Emoţiile constituie un fel de “materie primă”, din care se plămădesc mai târziu, cu o anumită probabilitate, sentimentele. În cadrul interacţiunii cu mediul, unele emoţii pot deveni trăiri afective superioare după o perioada de timp în care se produc efecte de orientare şi stabilizare. Sentimentul de “iubire” nu este expresia unei emoţii singulare, contextuale, şi nici efectul sumativ al unor emoţii asemănătoare, ci efectul interacţiunii dintre emoţii atât pe verticală, cât şi pe orizontală.

Componentele volitive şi intelectuale din structura emoţiilor superioare, procesele afective situate la vârful piramidei exercită acţiuni de control, organizare şi dirijare a celor situate la nivelurile inferioare. Prin control conştient, emoţiile inferioare sunt “umanizate”, modelate cultural după tipare comportamentale corespunzătoare epocii şi mediului social concret în care individul trăieşte. Aceste acţiuni se pot realiza atât în sens pozitiv, când un sentiment foarte puternic poate domina trăirile afective situate la bază ( dragostea pentru adevăr, o convingere puternica pot sa învingă frica de moarte), cât şi în sens negativ, atunci când anumite vicii pun stăpânire pe individ, înrobindu-l. Pasiunile şi sentimentele pozitive, înalt valorizate cultural, îl pot determina pe om să “sacrifice” în cunoştinţă de cauză bucuriile mărunte, trecătoare, pentru satisfacţii de ordin intelectual, moral, religios, etc. Cu cât ne deplasăm spre vârful piramidei, cu atât procesele afective respective (sentimente, pasiuni) au o pondere mai mare în organizarea comportamentului şi obţinerea unui randament crescut în activitate. In schimb, emoţiile aflate la baza piramidei, prin efectele pe care le induc, tind să dezorganizeze activitatea, producând efecte negative în planul performanţei. Spre deosebire de afecte şi emoţii, puternic condiţionate de mecanisme ereditare ce s-au consolidat de-a lungul timpului, sentimentele şi pasiunile au o evoluţie dependentă de specificul şi particularităţile mediului socio-cultural, controlul fiind preponderent de ordin psihic si social. La baza piramidei expresivitatea emoţională este, în general, mai bogată, mai puţin nuanţată şi mai greu de “mascat” decât la vârf. Dacă în cazul piramidei trebuinţelor un număr mic de persoane pot să atingă ultimul nivel, în situaţia afectivităţii, orice om poate să aibă sentimente şi pasiuni. Contează, însă, modul în care sunt valorizate din punct de vedere socio-cultural; contează contribuţia lor la succesul individual şi progresul societăţii în care trăieşte. Odată formate, anumite sentimente sunt capabile sa stimuleze comportamentul, jucând practic rolul de motiv pentru activitatea persoanei.