Cum comunicam cu un copil?

Fiecare parinte isi doreste sa aiba un copil care se dezvolta normal.
Atunci cand copilul dumneavoastra nu vorbeste, nu inseamna intotdeauna o lipsa de comunicare din partea sa. Este bine sa respectati refuzul limbajului la copil. Comunicarea nu trebuie sa izvorasca doar din dorinta copilului de a va face pe plac. Astfel, veti oferi posibilitatea copilului dumneavoastra de a vorbi si nu de a “decuvanta”, cum, dealtfel, fac multi adulti. Nu faptul de a vorbi ne face umani, ci de a deveni o fiinta independent de dorintele altcuiva!
Ca adult, va adresati copiilor prin cuvant, la fel cum ati comunica cu un alt adult, pe aceasta cale organizand si umanizand chiar si cea mai dureroasa traire; astfel, veti face din copil o fiinta umana si nu un obiect al manipularilor dumneavoastra.
Mica fiinta umana vorbeste pentru ca mama ii cere sa vorbeasca. Altfel, el nu va vorbi niciodata corect si va avea o intarziere de vorbire. In acest caz, cuvintele trebuie spuse dandu-i copilului statutul de subiect, adica semnificandu-i ca are dorinte, emotii, opinii care nu sunt intotdeauna cele ale mamei.
Pentru a intelege vocabularul copilului dumneavoastra este necesar sa invatati elementele “lexicului de baza” al acestuia. Copiii imprumuta cuvinte din vocabularul adultilor, dar le umplu cu un sens legat direct de experienta lor strict personala. De exemplu, cand un copil repeta despre un coleg de joaca faptul ca este rau, trebuie intrebat ce inseamna pentru el “a fi rau”. Plecand de la ceea ce va spune, veti sesiza sensul pe care acest cuvant il capata in trairea sa particulara.
Trebuie evitata adaugarea de semnificatii la ceea ce spun si fac copiii, mai ales cand acestia nu reusesc sa exprime in cuvinte ce au de comunicat, dar traduc aceasta prin gesturi, miscari, mimica in comportament, cateodata prin tacere si imobilitate. Exista si alte mijloace de comunicare umana decat cuvantul. Acesta a fost deja atins de atat de multa falsitate, incat copiii nu se pot servi de el pentru a spune adevarul deoarece pentru ei cuvantul este minciuna. Astfel, copilul dumneavoastra se poate exprima prin gesturi, atitudini, prin desen, prin modelaj sau prin muzica mai bine decat prin cuvant.
De multe ori, adultii nu acorda suficienta importanta comunicarii cu propriii copii; se ajunge la situatia in care se vorbeste mult despre copil, dar copilului nu i se vorbeste… Cu alte cuvinte, parintii nu doresc maturizarea copiilor lor pentru a nu le fi amenintata autoritatea si pozitia sociala.
Problema comunicarii copiilor si a comunicarii cu copii trebuie sa ne preocupe pe fiecare dintre noi, fie ca suntem parinti sau nu. Chiar daca suntem adulti, uneori avem de invatat de la copiii nostri.