Cu si despre iubire!

Iubirea este unul din cele mai folosite cuvinte, auzite cel mai des si la care se raporteaza fiecare om, de care are nevoie.
Desi la indemana este o iubire declarativa, “de plastic“, exista oameni care nu lupta sa o gaseasca pe cea reala, cea care vine din inima omului.
Traind prin iubire, omul nu mai este doar el, constata ca celalalt devine mai important, mai semnificativ.
Numai iubirea adevarata, fara egoism, scoate ce este mai frumos din noi, ii face sa creasca.
Astfel, viata trece frumos numai prin iubire, nu ne putem baza pe nimic, ceea ce este essential in viata unui om este iubirea. Sa dai atentie prezentului, poti sa-l imbunatatesti, poti privi cu incredere spre viitor.
De ce sa facem sa dispara specii de sentimente, asa cum oamenii au dus la disparitia a multor specii de animale, pasari, flori din natura?!
Si totusi sunt oameni care nu gasesc iubirea in cei din jur, si iubesc marea, munitii, animalele, muzica.
Miracolul vietii, mecanismul ireprosabil dupa care functioneaza corpul uman, echilibrul din natura sunt usor perceptibile, dar cati inteleg oare ca toate sunt creatii ale lui Dumnezeu.
Desi este creat din iubire, omul se raporteaza mai tot timpul la material, la durata limitata a vietii- nasterii si varsta mortii, aceasta din urma putand fi atat de bine o zi sau 100 de ani.
Insa omul prefera sa nu accepte ceea ce nu intelege, ce nu ii este la indemana, fara sa constientizeze ca nici copilul nu-si intelege intotdeauna parintii, dar din dragoste pentru ei ii asculta.
Astfel, se ajunge ca sa nu mai vibreze in astfel de suflete nemultumite, descurajeate, pline de griji, semanand un Eu plin de tristete si zgomot.
Cauza oricarei lipse de iubire este lipsa de credinta, neancrederea, lipsa de convingere.
Omul poate fi asemenea copacului, respective aproape de pamant, care se leaga de cele materiale ori poate fi mic, dar cu insusiri minunate sau poate sa-si extinda stapanirea asemenea arborilor cu crengile rasfoite in vazduh si cu radacini de jur imprejur.
Sunt oameni care au firea puternica ca lemnul cel tare al copacului, dar in acelasi timp pot sa-si pastreze inima calda, sa ajunga blanzi, cautand pacea.
Astfel, intreaga natura ajuta omul sa evolueze, saajunga la intelepciune, cautand linistea si armonia. In acelasi mod, se poate concluziona si in urma observarii scoartei, a cojii netede sip line de viata, a arborilor tineri in comparative cu ceea plesnita, aspra si putem astfel intelege ca timpul ne poate ajuta sa ne perfectionam interiorul, sa-l prefacem si ca el nu este aliatul timpului, dar poate fi al sufletului.
Putem intelege si de la pomii roditi, ca nu este bun sufletul sterp, ci el ne va duce roade bune si multe daca ne vom adapa din izvoare curate, datatoare de viata.
De ce sa nu resplatim viata primita in loc sa o risipim, de ce sa nu ii facem pe cei din jur parteneri ai sufletului nostru, de ce sa nu ne transformam timpul in prieten?
Echilibru, psiholog Mihail Jianu.