COPACUL CEL DARNIC…

Chuck Swindoll povesteste despre Copacul cel Darnic : “Cand baiatul fu mic, se legana de crengile copacului, a mancat din merele lui, si a dormit la umbra lui..Copacului ii placura acei ani.Dar baiatul crescu, petrecu din ce in ce mai putin timp impreuna cu copacul. “Hai sa ne jucam”, spuse intr-o zi copacul, dar pe tanar nu-l interesau decat banii.”Atunci ia-mi toate merele si vinde-le!”spuse copacul. Si tanarul asa facu, iar copacul fu fericit. Baiatul nu se intoarse multa vreme, dar copacul zambi cand intr-o zi trecu pe acolo.”Hai sa ne jucam!”Dar barbatul imbatranise si era plictisit de lume.Dorea sa mearga cat mai departe de ea.” Taie-ma! Ia-mi trunchiul , fa-ti o barca si asa poti naviga departe.”spuse copacul. Omul asa facu, iar copacul fu fericit. Trecura multe anotimpuri, iar copacul astepta. In cele din urma, batranul se intoarse, prea batran ca sa se mai joace sau sa umble dupa bogatii sau sa navigheze peste mari.”Dar mi-a mai ramas un bustean destul de bun.Aseaza-te si odihneste-te…” spuse copacul. Si asa facu, iar copacul fu fericit….”