Ce este hiperprotecţia parentală (hipercontrol parental)?

Ea se manifestă ca fiind un comportament ce apare în relaţia mamă-copil, interacţiunile deosebit de strânse între aceştia nepermiţând copilului o dezvoltare emoţională, infantilizându-l, interzicându-i independenţa, autonomia.
Ca efecte, determină la copil apariţia unor comportamente anxioase şi tulburări emoţionale, depresii, lipsă de eficienţă şi competitivitate socială în perioada adultă.
Se asociază cu constrângerea excesivă a copilului şi controlul sever al fiecărei iniţiative a acestuia.
De regulă, cauzele acestui tip de relaţie conflictuală, în care copilul este victima protecţiei excesive materne, se relevă în istoricul familiei (experienţa tragică a morţii unui alt copil, vârsta mamei, relaţia cu partenerul care nu o hrăneşte emoţional, lipsa unei ocupaţii profesionale a mamei, tatăl absent, nevroze ale părinţilor, diverse sentimente de vină etc.).
Un aspect particular al hipercontrolului implică lipsa de intimitate, imixtiunea şi autoritatea excesivă a părintelui proiectată în zone care ţin de dreptul la intimitate, la pudoare, zone protejate necesare dezvoltării oricărei persoane. Este cazul părinţilor care îşi obligă copiii să stea dezbrăcaţi complet la plajă ori insistă să participe la ritualul de igienă personală, deşi aceştia experimentează o stare teribilă de jenă.