Cine castiga?

O calatorie nu incepe niciodata usor. Ne incearca tot felul de emotii: entuziasm, frica, si ganduri “Oare sa pornesc? Oare sa mai stau?” si ducem o mica lupta inauntrul nostru. Marea intrebare este … “Cine castiga?”.
Castiga acel EU care vrea sa zica “Da! Hai sa pornim!”, care vrea sa infrunte provocarile care il asteapta, care vrea sa primeasca ce are viata de oferit, mai bine spus, eroul din noi… sau oare castiga acel eu caruia ii e frica ca lucrurile s-ar putea sa mearga prost, acel eu care nu stie daca va iesi mai bun, mai intelept la finalul calatoriei?
Desigur, lucrurile pot merge in ambele sensuri si nici o calatorie nu e lipsita de primejdii. Ce e important totusi de stiut e faptul ca depinde de noi cum se leaga povestea, depinde de noi cum gestionam situatiile care se ivesc.
Nu putem sa schimbam situatiile dar putem schimba modul in care reactionam la ele.
Stim cu totii cum arata chemarea in calatorie, simtim cu tot corpul nostru cand ni se iveste ocazia de a ne auto-depasi. Putem ezita, putem lasa fricile, dubiile, confortul sa ne domine si sa nu facem nimic.
Sau…
Putem sa lasam justificarile care ne indeamna sa zicem “Nu” calatoriei eroului, sa spuna ce au de spus si apoi, sa decidem sa facem primul pas in drumul nostru. Si apoi al doilea pas, al treilea… Sa facem pasii in calitate de erou al vietii noastre. Sa lasam povestea sa se desfasoare, sa intampinam toate aventurile, toate provocarile asa cum se ivesc si sa profitam la maxim de ele si ce au sa ne ofere. Fiecare din noi are un erou dornic sa iasa la iveala.
Tu pe cine ai decis sa lasi sa castige?
Nu conteaza varsta sau experienta, ci doar dorinta sincera de a face ceva pentru a trai mai bine si de a ajuta si pe altii. Restul, se invata… Eu, te pot invata, te pot ajuta, iti pot oferi suport psihologic pentru ca si TU sa ai SUCCES!

Imaginea de sine!

Modul nostru in care ne percepem fortele proprii determina modul in care evaluam realitatea. Imaginea pe care o avem despre propria persoana ne determina “sa riscam o incercare”, acceptand in acelasi timp ca s-ar putea sa realizam ceva sau s-ar putea sa esuam dar, oricum, merita sa incercam.
Daca avem o imagine negativa de sine, aceasta ne va face sa evitam o actiune evaluand-o ca fiind peste puterile noastre.
O imagine negativa de sine, ne face influentabili la parerile negative ale celorlalti pe care le luam “de bune” si le adaugam la parerile noastre negative despre noi insine.
O sa va intrebati de ce ajungem sa ne pese de parerea celorlalti? Ei bine de foarte multe ori in viata, imaginea noastra de sine ne este sustinuta sau sabotata de anumiti factori externi. Pentru cei care nu au o imagine de sine consolidata si pentru cei care nu au la baza o imagine de sine buna, in permanenta se vor raporta la factorii externi, la mediul extern, pentru a obtine validarile de care au nevoie. Cand au succes, se simt bine, dar nu pentru mult timp cautand in permanenta sa repete reusita, cand acest lucru nu se intampla sau nu este tocmai cum s-au asteptat sa fie, se blameaza excesiv.
Acestia traiesc intr-o permanenta incertitudine si neliniste, fiind mereu vulnerabili pentru ca imaginea lor de sine este dependenta de ceilalti. Asa se explica si diferitele “trenduri” care afecteaza in principal adolescentii si nu numai : daca realitatea exteriora cere sa fii slab iar tu esti incert in ceea ce priveste imaginea de sine, vei intelege ca esti bun si acceptat daca esti slab, insa asta nu te multumeste niciodata pe deplin pentru ca, fiind bazal nemultumit de tine sau incert in ceea ce te priveste, nu vei fi niciodata suficient de slab. Apare astfel nelinistea, nemultumirea, incertitudinea si cercul vicios al anxietatii, depresiei, anorexiei, bulimiei etc.
Cand exista o perceptie realista de sine, adica iti cunosti atat calitatile dar si defectele, implicit, vorbim de o imagine buna de sine, atunci aceasta realitate exterioara care ne face de cele mai multe ori “probleme”, iti confirma sau infirma ceea ce deja stii despre tine si te ajuta sa imbunatatesti ceea ce ai, acolo unde este cazul.

Testul triplului filtru

Toata lumea stie cine a fost Socrate, marele filosof al Greciei antice si locul pe care il ocupa acesta in istoria omenirii.
Ei bine se spune ca intr-o zi Socrate s-a intalnit intamplator cu un cunoscut de-al lui. Cunoscutul vazandu-l pe acesta ii spune: “Socrate stii ce am auzit despre prietenul tau…” “Stai o secunda” il intrerupe Socrate ” Inainte de a-mi spune ce ai auzit, as vrea sa te supun unui test. Eu il numesc testul triplului filtru, esti de acord?” Cunoscutul mirat fiind, a fost de acord. Socrate a continuat: “Foarte bine. Inainte de a incepe sa imi zici despre prietenul meu, este bine sa stai un minut, sa te gandesti ceea ce imi vei spune. De aceea eu consider ca acest test este foarte benefic.” “Primul filtru al testului este Adevarul. Esti sigur ca ceea ce imi vei spune este 100% adevarat?” “Nu” raspunse cunoscutul. “De fapt am auzit de la…” “Foarte bine” continua Socrate, “Deci nu stii daca ceea ce ai auzit este adevarat.” “Acum hai sa trecem la al doilea filtru, filtrul Bunatatii” “Ceea ce imi vei spune despre prietenul meu, este un lucru bun?” “Nu dimpotriva…” “Deci vrei sa imi spui ceva despre el care este rau, insa nu esti sigur ca este si adevarat?” Cunoscutul pica pe ganduri. “Cu toate acestea mai ai o sansa sa treci testul. Urmatorul filtru si ultimul este filtrul Utilitatii. Ceea ce imi vei spune despre prietenul meu imi va fi folositor mie?” “Nu…nu cred…” “Atunci…” continua Socrate, “daca ceea ce vrei sa imi spui nu este nici adevarat, nici un lucru bun si nici folositor mie, ce rost mai are sa imi spui, nu mai bine nu imi mai spui deloc.” 

De multe ori ajungem sa tragem concluzii bazate pe perceptiile celorlati. Etichetam si judecam comportamentele altora prin prisma parerilor altora, pe baza unor zvonuri pe care nici nu ne obosim sa le verificam. Nu e mai bine sa aplicam testul triplului filtru atat noua insine, inainte de a spune ceva cuiva, cat si celor care ne incarca cu zvonuri, barfe si alte povestioare de gen, care nu sunt altceva decat pura energie negativa.

Autocunoastere

Indrazneste sa gandesti la nivel MARE Indrazneste sa EVOLUEZI pentru ca esti nascut pentru UNICITATE!
Nu-mi spune cerul este limita atunci cand exista urme pe luna pentru ca daca tu nu lucrezi la visul tau, cu siguranta ca altcineva te va angaja sa lucrezi la visurile sale.Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic, pentru ca diferenta dintre o persoana de succes si o alta care esueaza nu este o lipsa de putere, nu este o lipsa de cunoastere, ci mai degraba o lipsa de vointa. Autocunoasterea este primul pas. Invata sa te cunosti pe tine! Curs de autocunoastere si dezvoltare personala in curand.Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Consiliere psihologica online

Consiliere psihologica online este o modalitate moderna si eficienta de a beneficia de sprijin si consiliere fara sa fi nevoiti sa va deplasati la cabinetul psihologic.
Printre aspectele ce pot si abordate in consilierea psihologica pot fi enumerate urmatoarele: gestionarea eficienta a timpului, dezvoltarea abilitatilor de a gestiona stresul, gestionarea emotiilor, anxietate, insomnii, dezvoltarea asertivitatii, probleme de cuplu, lipsa motivatiei etc.
Sedintele de consiliere dureaza 60min, se desfasoara prin intermediul telefoniei mobile sau Skype.
Consilierea va ofera garantia confidentialitatii. Pentru programari sunati la:0740569040.

“Cine este bogatul?”

Intr-o zi, un tatā instarit, îsi duce fiul de opt ani, intr-o excursie la tara pentru a-i arata acestuia felul in care traiesc oamenii simpli. Au petrecut o zi si o noapte la ferma unei familii modeste, in speranta ca isi va invata fiul, ce inseamna saracia. La intoarcere tatal il intreaba pe acesta : “Deci fiule cum a fost excursia?” “A fost foarte interesanta tata” raspunse fiul. “Ai vazut cat de saraci pot fi unii oameni?” continua tatal. “Da tata.” “Si ce ai invatat din experienta asta fiule?” Fiul se uita la tata si ii spune: “Am vazut ca noi avem un caine acasa, iar ei au patru. Noi avem o piscina mare in curte care se intinde pana in mijlocul gradinii, iar ei au un rau care le strabate toata curtea si care nu are capate. Noi avem lustre si lampi de cristal, ei au un cer plin de stele. Peluza noastra se intinde pana la gardul din fata, a lor se intinde pana la orizont.” Cand fiul a terminat raspunsul, tatal a ramas fara cuvinte. Atunci fiul de opt ani a adaugat: “Multumesc tata ca mi-ai aratat cat de saraci suntem.”

Lumea vazuta prin ochii tai

Zi de zi aflam lucruri noi, oamenii evolueaza, refuleaza, se multumesc cu ce au, experimenteaza, se plang, devin frustrati, au temeri, uneori chiar frici. Noi participam uneori activ pe scena vietii, alteori pasiv. Lumea aceasa nu va fi niciodata buna, decat daca esti dispus sa-i vezi bunatatea in toata spendoarea ei. Ceea ce experimentezi depinde de felul in care privesti lucrurile. Cand privesti prin prisma judecatii, viata este denaturata si anosta. Cand privesti cu o inima si o minte deschisa, viata este impresionanta si plina de sens!
Atunci cand privesti ceva fara iubire, te separi de acel lucru. O faci pentru a incerca sa-ti micsorezi frica.Dar, cu cat te separi mai mult, cu atat este mai mica legatura dintre tine si ceilalti si cu atat devii mai infricosat.
Singurul lucru care poate avea efect asupra fricii, este sa o imbratisezi cu multa iubire si deschidere.De indata ce privesti cu iubire, incepi sa vezi o lume diferita plina de culoare.Incepe sa dai iubirea ta, nu mai pune bariere si simte adierea armoniei. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Exprima-ti RECUNOSTINTA!

Gandindu-te la ce este bun in viata ta, lasa-i creierului tau un moment in plus pentru a inregistra un EVENIMENT POZITIV pe care l-ai trait sau pentru a-si aminti unul.
Pentru ati ajuta creierul sa “inmagazineze” evenimente pozitive, reflecta asupra motivelor pentru care esti recunoascator. Fa acest lucru cel putin o data pe saptamana.
Daca iti place sa scrii, asterne pe hartie, lucrurile pentru care te simti binecuvantat. De exemplu: familia care are grija de tine si te sustine sau cariera ta care iti place.
Poti realiza un jurnal zilnic, pe SCURT, cu lucrurile bune care ti s-au intamplat in ziua respectiva.

Mecanismele de apărare

Ele fac parte din viata noastra de zi cu zi.
Intrebarea este: putem detecta, pentru a constientiza, forma pe care o iau aceste mecanisme de aparare in comportamentele noastre?
Vom aborda cele mai intalnite 9 mecanisme de aparare:
1. Negarea. Pe acesta il puteti considera ca fiind unul “generic” intrucat sta la baza multor alte mecanisme de aparare. Cand folosim negarea, pur si simplu refuzam sa acceptam adevarul sau realitatea unei experiente. De multe ori auzim replica: “Nu sunt fumator, fumez doar asa cand ies. Sunt mai mult “social smoker”, ei bine aceasta replica cu alte cuvinte se poate aplica oricărui comportament rău, de care oamenii doresc sa se distanteze si aici putem include alcoolul sau consumul de droguri, shoppingul compulsiv sau jocurile de noroc in exces si altele. Faptul de a spune “NU” in cazul de de fata inseamna protectia de care ai nevoie de a-ti apara stima de sine si exact prin acest lucru, ratezi sansa de a-ti constientiza propriul tau comportament nociv. Negarea, de asemenea, mai poate fi folosita si de catre persoanele care au suferit o trauma, care au fost victimele unor dezastre naturale si care daca la inceput, aceasta este folosita pentru a ajuta persoana, in timp tocmai aceasta negare o priveaza de a invata ca in viata sunt si evenimente neplacute si in final exact informatiile despre aceste evenimente au consecinte distructive.
2. Reprimarea. Cu un pas inaintea negarii, reprimarea inseamna ca pur si simplu persoana vrea sa uite un eveniment neplacut. Spre exemplu vrea sa uite un accident de masina din trecut, accident pentru care se simte responsabila. De altfel reprimarea mai poate fi folosita ca mecanism de aparare atunci cand persoana vrea sa uite ca trebuie sa faca ceva care nu-i face placere, precum programarea la dentist sau intalnirea programata cu o persoana pe care nu o simpatizeaza foarte mult. Reprimarea ca si negarea, poate fi pe moment benefica, daca vorbim de a uita un eveniment neplacut, dar ca si negarea daca in timp nu reusesti sa asumi acel eveniment ca facand parte din viata ta si nu il rezolvi, experienta respectiva s-ar putea sa se intoarca mult mai tarziu si sa iti dea toata viata peste cap din senin. Sigmund Freud spunea despre acest mecanism urmatoarele: “Emotiile nexprimate nu mor niciodata. Ele sunt ingropate de vii si se vor intoarce mult mai tarziu sub forme mult mai urate.”
3. Regresia. De la reprimare la regresie, este un singur pas.In regresie, persoana se intoarce la o stare emotionala din trecut, in special din copilaria sa, de care subconsitentul său se teme. De aceea din cand in cand persoana respectiva se intoarece de cate ori este stresata, anxioasa etc la un anumit stadiu de dezvoltare din copilarie. Multe persoane se intorc la acest stadiu de dezvoltare din copilarie atunci cand se simt amenintati de o stituatie din prezent. Acestea se retreag in carapacea lor si pur si simplu refuza sa mai comunice, pe genul: “Imi iau jucariile si plec.” Nu trebuie sa confundam acest mecanism cu acela de a actiona cu maturitate in momentul in care suntem pusi in fata unui conflict, in care suntem tarati fara voia noastra. Revenind la regresie, problema cu ea este ca lasand partea ta copilareasca sa actioneze nu faci altceva decat sa alegi calea autodistructiva. Refuzul de a comunica cu oamenii care te-au facut sa te simti rau, or te-au suparat te poate baga in probleme mult mai serioase decat cele initiale. Si aici vin cu completarea ca si persoana sau persoanele cu care refuzi sa ai comunicarea sa fie sau sunt deschise si dispuse sa comunice eficient, nu cu acuze, reprosuri si pregatirea de replici inainte de a-ti asculta motivele.
4. Deplasarea. Prin acest mecanism, persoana transfera emotiile, sentimentele si trairile initiale, care au pus-o in situatia neplacuta, in special furia si sentimentele de razbunare, de la persoana care initiatoare catre o alta persoana mai slaba in viziunea sa. Spre exemplu: Ai o interactiune neplacuta cu seful tau, dar nu poti sa-ti arati furia in fata lui. In schimb, vii acasa sau te vezi cu niste prieteni, sau chiar colegii de birou si arunci toata furia acumulta in interactiunea cu seful, asupra acestora. Nu este tocmai o imagine placuta dar ati inteles ideea. Din pacate deplasarea te poate proteja sa fii concediat, dar nu-ti va proteja mâna daca te decizi sa-ti versi furia pe un geam sau un zid de beton.
5. Proiectia. Daca primele patru mecanisme au fost mai usor de inteles si de explicat, cred ca proiectia este putin mai dificila. Haideti sa luam un exemplu simplu: Sa spunem ca un fel de mancare la care te-ai chinuit foarte mult, nu arata la final foarte bine. Servind acest fel, invitatilor la masa, acestia arunca pentru o secunda priviri sceptice. (in opinia ta ) Acestia nu spun nimic si nu fac nimic care sa te faca pe tine sa te simti criticat. Totusi, nesiguranta ta legata de produsul servit si stresul depus pentru gatirea acestuia te face sa proiectezi sentimentele tale asupra invitatilor. Si incepi sa te scuzi agresiv: “Ce va uitati asa? Va place? Pe scurt persoana care face proiectii, proiecteaza nesigurantele sale pe alte persoane. Daca noi avem un sentiment de inferioritate, pe genul ca suntem mici de inaltime si din cauza aceasta ne simtim inferiori, atunci cand ne intalnim cu persoane mai inalte devenim agresivi cu acestia percepandu-i aroganti sau ca au ceva cu persoanele de statura mica. De cele mai multe ori atunci cand facem proiectii, suntem priviti de cei, care nici prin cap nu le-a trecut sa gandeasca ce credem noi ca gandesc, ca niste oameni lipiti de judecata.
6. Formarea Reactiilor. Ei bine acum intram deja pe segmentul mecanismelor de aparare avansate. Si cum putem intelege mai bine despre ce este vorba in acest mecanism decat dand un exemplu simplu: Sa spunem ca ai niste sentimente placute despre cineva pe care din varii motive nu ai avut ocazia sa i le impartasesti si pur si simplu stai deoparte. Nu vrei sa admiti aceste sentimente nici in fata propriei persoane dar in schimb exprimi exact sentimentele opuse celor adevarate. Obiectul dorintei tale devine acum obiectul urii tale. Si in loc sa te comporti prietenos cu persoana respectiva sau cald cand vorbesti despre ea, te comporti urat si desconsiderator, afisand un aer arogant. Un alt exemplu mai poate fi si atunci cand esti intr-o vizita unde nu iti face placere sa fii dar ai fost nevoit si incerci contrar sentimentelor tale, sa te porti civilizat si amabil ducand acest lucru in extrem. Pe scurt formarea reactiilor ca mecanism de aparare inseamna exprimarea opusa a sentimentelor interioare prin comportamente.
7. Intelectualizarea. Ne folosim de acest mecanism atunci cand ne confruntam cu o situatie pe care refuzam sa o acceptam. Spre exemplu o persoana care pierde pe cineva drag in loc sa-si exprime tristetea si amaraciunea, alege sa se ocupe de procedurile necesare inmormantarii. Acesta a fost un exemplu mai putin placut insa destul de des intalnit. Spre exemplu in loc sa ne confruntam cu faptul ca partenerea/partenerul ne-a parasit subit fara nici o explicatie, decidem sa ne gandim la cat de mult ne mai putem perimite sa stam in casa unde am locuit impreuna si ajungem sa facem o adevarata analiza financiara pentru a vedea acest lucru. Sau in loc sa stam sa ne gandim la propria noastra evolutie, ne afundam in munca pentru a nu da contact cu problemele noastre interioare. Pe scurt, sa nu intelegem ca negam producerea evenimentului, ci pur si simplu refuzam sa ne gandim la el implicandu-ne emotional. Alegem in schimb trecerea acelui eveniment strict prin filtrul gandirii.
8. Rationalizarea. Aici vom incepe direct cu un exemplu: Sa spunem ca intarzii la o intalnire extrem de importanta cu oameni care vrei sa te placa si sa te respecte. Ca sa te simti mai bine aloci intarzierea ta unui factor extern care nu a tinut de tine si intorci lucrurile in favoarea ta. De cele mai multe ori ajungi sa zici: “Din cauza soferului de taxi am intarziat, intrucat era un sofer prost care a pornit mai greu de la semafor.” sau ” Din cauza faptului ca X colegul de servici, a urcat cu liftul inaintea mea, iar eu a trebuit sa astept celalalt lift sa coboare.”
9. Sublimarea. Ca mecanism de aparare are efecte pe termen lung. Spre exemplu: un chirurg are pulsiuni ostile dar alege sa le transforme in pulsiuni acceptate de societate prin meseria sa. Se spune ca chirurgii au o doza de sadism, avand popular zis “sange rece” precum un criminal, nu stim daca este adevarat insa un lucru este cert in felul acesta ei isi pot face meseria cu succes. Pe scurt o pulsiune inacceptabilă este transformată într-una social acceptabilă. Cam despre asta este vorba atunci cand vorbim de sublimare, spre exemplu in sport, găsim sublimarea pulsiunilor agresive în întrecere sau competiţie si lista domeniilor in care vorbim despre acest mecanism poate continua.
Incheiem lista celor mai cunoscute mecanisme de aparare printr-o serie de alte mecanisme defensive descoperite sau formulate de Freud si anume:
Afilierea – acesta se refera la tendinta persoanei de a apela la ajutorul altora, colaborand de buna voie cu acestia.
Inhibarea scopului – Persoana accepta o forma modificata a scopului sau original, ceea ce numim in general “intalnirea de mijloc sau calea de mijloc”
Altruismul – este de asemenea un mecanism de aparare. Dedicarea neconditionata pentru nevoile altora neglijand sau negand partial sau total propriile nevoi identice.
Evitarea – este refuzul de a interactiona cu situatii sau persoane conflictuale.
Compensarea – dezvoltarea excesiva a interesului si activitatii intr-un domeniu pentru a masca o insatisfactie majora in alta sfera.
Umorul – este unul din cele mai intalnite mecanisme de aparare. Revelarea aspectului amuzant sau comic al unei situatii jenante. Autoironia fiind unul din cele mai bune mecanisme de aparare pentru a iesi dintr-o situatie jenanta.
Lista poate continua, insa ma opresc aici concluzionand faptul ca mecanismele de aparare sunt folosite ca metoda cea mai la indemana de a face fata situatiilor neplacute. Mecanismele de aparare se aplica unei arii largi de reactii de la anxietate pana la nesiguranta.
Acum va intreb: Care credeti ca este mecanismul de aparare cel mai adaptabil? Si cate mecanisme de aparare ati identificat la voi insiva si la cei apropiati voua, citind aceste randuri?  Itelectualizarea, Sublimarea si Rationalizarea sunt considerate mecanisme “mature” si conform spuselor lui George Vaillant, oamenii care folosesc des astfel de mecanisme de aparare tind sa aiba o viata de familie si o cariera mult mai buna decat a celor care nu prea folosesc astfel de mecanisme.
Poate nu putem sa scapam niciodata de aceste mecanisme de aparare, dar putem invata cand si cum sa le folosim, intelegandu-le. Echilibru,psiholog Mihail Jianu.

EXPERIENTA TA E CEL MAI BUN PROFESOR!

Nu-ti fa griji de ce s-ar putea intampla, ci fa lucrurile sa se intample.
EXPERIMENT:
La o Universitate de Arte Plastice profesorul a impartit clasa in doua:
– la o grupa a spus sa faca cea mai buna statuie de ceramica in 8 ore.
– la cealalta grupa a spus sa faca cat mai multe statuii de ceramica in 8 ore.
Cand a expirat timpul profesorul a observat un lucru foarte interesant cele mai bune statuii erau ale celor din grupa a doua, ale celor care trebuiau sa fac multe statui, nu sa faca o statuie perfecta.
– De ce ?
Pentru ca atunci cand au facut 10, 20 de statui si-au perfectionat tehnica.
Si-au incorporat feedbackul din statuile anterioare si au devenit din ce in ce mai buni
CONCLUZII
De multe asteptam momentul perfect pentru a incepe un lucru, asteptam sa se alinieze planetele, in loc sa pornim la actiune, sa incorporam feedbakul primit pe parculsul drumului in actiunile viitoare.
ACTIONEAZA ACUM ! MOMENTUL PERFECT NU EXISTA!

Sursa: Internet

Retine!

Nimeni nu se poate întoarce în trecut pentru a avea parte de un nou început, însă fiecare dintre noi poate începe astăzi o noua poveste ce va avea finalul dorit.
” Viața ta nu devine mai bună din întâmplare, devine mai bună prin schimbare “- Jim Rohn
Fă din aceasta zi specială ca o noua pagina din povestea ta de viața, o poveste tot mai frumoasă cu fiecare an ce vine!

Mituri legate de depresie, mituri aparute ca urmare a confundarii DEPRESIEI cu starea de TRISTETE sau STRES.

MIT “Nu sunt depresiv am doar o pasa proasta. Imi trece mie…”
REALITATE: Depresia este o boala care poate afecta serios toate aspectele vietii tale, incluzând relatiile cu alte persoane, performanta la locul de munca, cat și posibilitatea de a te bucura de ceea ce iti place sa faci în timpul tau liber.

MIT “Eu nu o sa fiu niciodata depresiv”
REALITATE: Depresia nu alege, ea poate sa apara la oricare persoana, varstnica sau tanara, bogata sau saraca, cu un IQ ridicat sau scazut.

MIT “O baie fierbinte, o vorba buna și un pahar de CEVA e tot ce am nevoie”
REALITATE: Depresia este o tulburare de dispozitie și nu o simpla “pasa proasta” care trece de la sine daca ne dorim suficient de mult! Depresia necesita tratament de specialitate și nu sfaturi și remedii “babesti” citite în reviste.

MIT “Daca gandesc pozitiv o sa ma fac bine” ; “Trebuie sa nu ma mai gandesc la asta și imi trece”
REALITATE: Depresia este o tulburare reala (o boala de organ) și tratabila. Nu este posibil sa vindeci depresia prin simpla putere a gandirii pozitive. Cu siguranta gandirea pozitiva te ajuta sa gestionezi mai bine diagnosticul insa nu te va face bine peste noapte. Sa iti impui sa gandeasti pozitiv pentru a scapa de tulburarile de dispozitie este ca și cum i-ai cere unui diabetic sa-si schimbe concentratia de zahar din sange doar gandinduse la asta. Tinand cont ca depresia inseamna pierderea sperantei, cere ajutorul unui specialist pentru a primi tratamentul adecvat și pentru a te simti mai bine!

MIT “Sunt depresiv. Imi trebuie o vacanta sau o sesiune de shopping”
REALITATE: Atunci cand treceti printrun episod depresiv și alegeti ca solutie diverse metode de relaxare, acestea doar vor ameliora pentru scurt timp simptomele, insa depresia nu va trece.

MIT “Daca ma duc la psihiatru, lumea o sa ma creada nebun”
REALITATE: Sa cauti tratament este decizia cea mai inteligenta care necesita forta și intelegere a diagnosticului. Tulburarile tale de dispozitie nu sunt nici defecte, nici slabiciuni. Sa soliciti tratament inseamna ca ai curaj sa gasesti o cale pentru a te simti mai bine. Apeleaza la psiholog pentru un plan terapeutic personalizat evolutiei afectiunii tale.

MIT “Daca iau anti-depresive devin o leguma”
REALITATE: Anti-depresivele sunt prescrise în functie de evolutia afectiunii și istoricul personal al fiecarui pacient. Exista mai multe tipuri de antidepresive, fiecare conceput pentru a se potrivi inclusiv cu stilul de viata al pacientului. Cu cat apelezi la sfatul unui psihiatru mai repede, cu atat vei sesiza o ameliorare mai rapida a afectiunii. Nu toate anti-depresivele amortesc simturile. Ele actioneaza tintit pe nevoile voastre terapeutice ajutand la depasirea episodului depresiv. Anti-depresivele de generatie noua au efecte secundare similare placebo (reactii adverse rar intalnite).

MIT “Antidepresivele imi altereaza personalitatea!”
REALITATE: Pastilele nu iti vor afecta capacitatea de judecata și nici un iti vor da senzatia de fals curaj, ci te vor ajuta în lupta contra depresiei daca le vei lua la recomandarea și sub supravegherea unui medic specialist.

MIT “Depresia mea nu are leac!”
REALITATE: Daca tulburarile tale de dispozitie sunt corect diagnosticate și tratate, poti sa duci o viata normala și sanatoasa. Exista milioane de persoane care se confrunta cu aceasta problema în toata lumea. Statisticile arata ca o persoana din cinci sufera de depresie, asa ca nu esti singura persoana care trece prin asa ceva. Exista tratamente personalizate, trebuie doar sa mergi la medicul psihiatru și psiholog pentru un consult și ajutor de specialitate.

MIT “Sunt tanar/batran este normal sa am astfel de tulburari depresive !”
REALITATE: Tulburarile depresive nu tin cont de varsta. Nu este o lregula care spune ca un tanar sau un batran trebuie sa sufere de depresie. Depresia are o multitudine de factori declansatori. Trebuie sa iei în serios schimbarile bruste de dispozitie. Studii recenta arata ca inca de cand sunt sugari copiii pot suferi de astfel de tulburari. La batranete riscurile de depresie iti vor creste . De aceea este foarte important sa mergi la psiholog pentru a fi tratat în functie de necesitatile și simptomele tale.

MIT “Sunt doar stresat nu depresiv”
REALITATE: Stresul și depresia alearga prin aceleasi circuite ale creierului , din acest motiv, tensiunea severa, pe termen lung , iti poate declansa o depresie. La fel cum și intamplari neplacute precum abuzul sexual sau tulburari de stres post-traumatice te pot afecta și iti pot declansa o depresie.

MIT “Sunt doar trist, sigur nu sufar de depresie!”
REALITATE: Este normal sa simti durere cand treci prin momente dificile, cum ar fi o despartire, moartea unei fiinte dragi sau pierderea unei slujbe. Daca insa senzatia de tristete se prelungeste pe o perioada mare de timp și acesteia i se adauga și alte simptome – epuizare fizica, insomnie, lipsa poftei de mancare etc. atunci trebuie sa consulti un psiholog pentru a-ti indica ce trebuie sa faci.

MIT “Depresia imi afecteaza viata sexuala”
REALITATE: Poti sa ai o viata sexuala normala chiar daca iti tratezi depresia. Antidepresivele moderne iti permit acest lucru.

Sursa:Internet

Axioma

„Această succesiune de evenimente mi-a amintit de o axiomă importantă din psihoterapie pe care am învățat-o (și am uitat-o) de atâtea ori, de la atâția pacienți: cel mai valoros lucru pe care-l am de oferit e simpla mea prezență. Doar fii alături de ea, mi-am spus. Nu mai încerca să te gândești la ceva înțelept și inteligent de spus. Nu mai încerca să găsești o interpretare extraordinară care să facă diferența. Rolul tău e să-i oferi prezența ta. Ai încredere că va extrage din ședință lucrurile de care are nevoie.”
Efemeride și alte povești de psihoterapie, Efemeride și alte povești de psihoterapie, de Irvin Yalom, Ed. Vellant, 2015.

Cizmarul fericit şi nefericirea bogăţiei

A fost odată un cizmar sărac care era mereu vesel. Părea aşa de fericit, încât de dimineaţă până seara cânta de bucurie. Mereu se adunau mulţi copii la fereastra casei sale şi-l ascultau cu atenţie. Uneori se adunau şi păsărelele ca să-l asculte. Lângă el locuia un bogat. Acesta nu dormea toată noaptea, căci mereu îşi număra galbenii. Abia dimineaţa se ducea la culcare. Ziua însă nu putea să doarmă pentru că-l auzea pe cizmar cântând și invidia îl nimicea, deoarece nu-și putea închipui cum un sărăntoc poate fi vesel.
Într-o zi îi veni o idee, un gând viclean îi şopti la ureche cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Îl invită la el şi, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodată nu văzuse atâţia galbeni. Începu să-i numere cu grijă, iar copiii priveau cu atenţie la el. Erau aşa de mulţi, încât cizmarului îi era frică acum să-i nu-i fure cineva. De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar şi acolo se gândea la ei şi nu putea să adoarmă. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur nici de acest loc. Dis-de-dimineaţă se sculă şi luă galbenii şi-i duse în coteţul cu găini. Dar nici cu acest loc nu era prea mulţumit şi, după un anumit timp, săpă o groapă şi îngropă punga cu galbeni în pământ. Ştiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea şi nici nu mai cânta, ci era tot timpul cu gândul la comoara sa. Din această cauză era neliniştit, palid şi frământat de gânduri. Nici păsărelele şi nici copiii nu mai veneau să-l viziteze. Aşadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce să facă?
Într-una din zile, cizmarul luă punga cu galbeni şi-i duse înapoi bogatului. “Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit şi nici prietenii mei nu mai vor să ştie nimic despre mine. Vreau să fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioară”.
De atunci fericirea intră din nou în casa cizmarului.

Evolutie

 Uneori lucrurile nu sunt ceea ce par. Ne unesc punctele de vedere si tot ele ne despart. Astepti ani fara sa stii ce anume, si poti sa te trezesti intr-o dimineata, simplu, si sa-ti dai seama ca ai asteptat ceva ce nu-ti mai doreai de mult timp. Simplu.                                      Am confundat autenticul cu iluzia si mi-a placut sa ma complac. Ma simteam bine sa ma intorc in trecut de fiecare data cand imi pierdeam echilibrul. Am obosit sa mai astept sa vina timpul, sa mai cred in idealuri, sa mai fiu docil.                                                              A venit timpul sa ma indragostesc de pamanteni, de oameni . Acum stiu ca oamenii simpli si frumosi ma asteapta la fel cum am asteptat eu. Si nu-mi ramane decat sa ma pierd in sentiment. Ce va urma va fi exact ceea ce am cautat: autenticul. E timpul sa ma intorc din nori, si cea mai aspra autocritica pentru aceasta perioada de confuzii nu poate compensa cu dezamagirea pe care mi-a provocat-o propria mea imaginatie colorata.

Trandafiri

A fost odata o tufa de trandafiri care, nu se stie din ce motiv, refuza sa infloreasca. Gradinarul renuntase chiar sa o mai ude considerand-o o planta cu probleme… Astfel, cu timpul, tufa de trandafiri se ofilea. Se intampla insa ca gradinarul vecin in timp ce isi uda gradina lui sa ude de fiecare data si tufa de trandafiri. El nu avea asteptari, nu-i pasa daca face sau nu trandafiri, o uda pur si simplu din bucuria de-a oferi. Gradinarul casei nici nu observase ca tufa lui nu se ofilea desi el nu o udase de mult in schimb, ramase mut de uimire cand, intr-o zi, vazu ca-i aparusera boboci! Abia atunci incepu si el sa-si pretuiasca planta. El nu stia (sau nu stiuse) cum sa iubeasca tufe de trandafiri fara trandafiri…
Haideti sa fim “gradinarii vecini” pentru orice copil pe care il intalnim! Traim cu totii in aceeasi gradina. Fiecare pahar cu apa (un suport, o vorba buna, o privire calda) conteaza. Acesti copii vor fi patronii sau angajatii copiilor nostri, vecinii lor, sau oamenii pe care-i vor intalni in diverse locuri. In continuare vor imparti aceeasi gradina. Copiii nostri vor avea o viata mai buna alaturi de ei, beneficiind astfel si indirect de iubirea noastra.

Invata sa te redesoperi!

Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga în mijlocul naturii, privea cristalinul apei, când remarcă un scorpion căzut în apă; şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Înduioşat şi plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă îndată pe chiar salvatorul lui.
După o vreme, când îşi deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era din nou în apă şi pe punctul să se înece. Din nou îl salvă bătrânul călugăr, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară, la fel de tare încât acesta suspină.
Când această scenă se repetă pentru a treia oară, un pelerin care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe bătrân:
-Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest scorpion nemernic, care în loc să-ţi mulţumească el te răneşte mereu ?
-Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse bătrânul înţelept. Ţine de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să fac binele necondiţionat, în iubire şi compasiune !

NU EȘTI NEBUN DACĂ MERGI LA PSIHOLOG !

A merge la psiholog (nu la psihiatru!) a devenit o practică obişnuită în ţările lumii civilizate. La noi sunt multe reticenţe, majoritatea dintre ele determinate de lipsa de informaţie sau de informaţia incorectă. La psiholog nu te duci pentru că eşti nebun sau suferi de vreo boală. Te duci pentru că ai nişte probleme existenţiale: nu mai reuşeşti să comunici cu partenerul de viaţă, eşti foarte stresat, ţi-e imposibil să-ţi revii după ce ai pierdut pe cineva drag, nu te mai ascultă copilul, ai fost anunţat că suferi de o boală gravă… etc. etc.
Îţi dai seama că trebuie să se schimbe ceva în viaţa ta, dar nu ştii de unde să începi… Aici intervine psihologul. Trebuie doar să conştientizezi că ai nevoie de el. Psihologul nu îţi rezolvă problema, te ajută să o rezolvi singur, sub asistenţa sa. El te îndrumă, te sprijină să evaluezi corect situaţia în care te afli, să-ţi conturezi opţiunile şi să iei deciziile cele mai bune. Nu se-ntâmplă de azi pe mâine, e nevoie de cel puţin 6-8 şedinţe de consiliere sau psihoterapie pentru rezolvarea problemei. Şi, desigur, e nevoie de bani, pentru că astfel de servicii psihologice nu sunt cuprinse în niciun program naţional gratuit.
Conform unui studiu al Colegiului Psihologilor din România, 68,8% dintre români nu au fost niciodată la psiholog, cu toate că mulţi dintre ei se confruntă cu probleme de ordin psihologic. Oamenii par a refuza sprijinul autorizat al specialiştilor, preferând să apeleze la vrăjitoare, vraci sau bioenergeticieni, pentru rezolvarea problemelor lor psihologice. Studiul solicitat de CPR a fost realizat de AB Research Group România, la nivel naţional, pe un eşantion reprezentativ de 1.000 de respondenţi cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani, care s-au exprimat cu privire la situaţia serviciilor psihologice în România.
Motive
Din ce cauză/ cauze evită oamenii să se adreseze psihologului? Am încercat să trecem în revistă câteva posibile motive, cu ajutorul psihologului Tiberiu Dughi: „Unul dintre aceste motive îl constituie lipsa resurselor financiare sau resursele financiare reduse, costurile fiind destul de ridicate pentru serviciile psihologice de tip consiliere sau psihoterapie (între 50 şi 150 de lei/ şedinţă – n.r.). Un alt motiv care-i împiedică pe oameni să vină la psiholog este lipsa informaţiilor privind serviciile psihologice. Trebuie ştiut că, dacă mergi la psiholog, nu înseamnă că eşti bolnav, înseamnă doar că ai o problemă de relaţionare, de comunicare, care poate fi gestionată mult mai uşor sub asistenţa psihologului.
Existenţa prejudecăţilor este, iarăşi, o problemă a celor care evită să se adreseze cabinetului psihologic. «Nu mă duc pentru că nu sunt nebun» – auzim adesea spunându-se în mod eronat. Aşa cum precizam anterior, nu e vorba de nebunie, nu e vorba de boală. Nu e niciun motiv să te ruşinezi că mergi la psiholog. El te va ajuta să-ţi rezolvi problema. În cât timp? Răspunsul la această întrebare poate fi, din nou, descurajant pentru unii… mai exact, pentru cei care doresc să obţină rezultate imediate, soluţii rapide. O problemă de natură comportamentală sau relaţională nu se poate rezolva de la o zi la alta, într-o singură şedinţă. În funcţie de fiecare caz în parte, e nevoie de cel puţin 6-8 întâlniri cu psihologul” – susţine Tiberiu Dughi.
Efort personal
Psihologul mai atrage atenţia asupra efortului personal pe care trebuie să îl depună fiecare om care se adresează cabinetului psihologic. „Nu psihologul rezolvă problema, ci omul însuşi rezolvă problema, asistat de psiholog. E nevoie de implicarea sa masivă în demersul psihoterapeutic, dar şi satisfacţiile vor fi pe măsură. E vorba de un efort personal sistematic, care va produce modificări de lungă durată, de care persoana se va bucura în viitor” – susţine psihologul Tiberiu Dughi.
Determinare!
Oameni din toate categoriile sociale (de la simpli comercianţi la manageri) decid să se adreseze psihologului. Cel mai important lucru pe care îl au de făcut cei cu probleme de ordin psihologic este să renunţe la prejudecăţi şi să recunoască nevoia de a fi asistat de psiholog. Apoi, e nevoie de foarte multă hotărâre şi determinare în ceea ce priveşte decizia de schimbare a comportamentului considerat disfuncţional.psi la un alt dragon

Valoarea ta

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
– Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
– Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.
Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
– Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
– As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
– Bine, incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
– Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
… Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
– Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
– Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
– Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclama naucit tanarul.
– Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
– Ia loc, te rog – ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
– Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.`

Cele 5 rani emotionale si mastile folosite spre a le ascunde

psi la un alt dragonAceste rani se activeaza in perioada copilariei, moment in care noi ne cream niste masti specifice care devin parte a personalitatii noastre, spre a evita sa retraim aceste suferinte in viitor. Dintre aceste rani, cel putin doua devin dominante de-a lungul vietii noastre si sunt reactivate, pe rand sau simultan, in diverse situatii ce tin de interactiunea cu ceilalti. Felul in care ne alimentam ne poate oferi, insa, indicii pretioase referitoare la ranile active intr-un anumit moment al vietii. Iar constientizarea lor este primul pas in procesul de vindecare emotionala si spirituala. Cele 5 rani emotionale fundamentale, prin constientizarea carora putem evolua la nivel holistic, sunt urmatoarele:

1. Rana de respingere – asociata cu masca Fugarului;
2. Rana de abandon – asociata cu masca Dependentului;
3. Rana de umilire – asociata cu masca Masochistului;
4. Rana de tradare – asociata cu masca Dominatorului;
5. Rana de nedreptate – asociata cu masca Rigidului.

Denumirile acestora sunt mai mult sau mai putin relevante, importante sunt reactiile noastre la un anumit moment din viata si tiparele alimentare si comportamentale care se ascund in spatele acestora, spune in cartea “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine” autoarea si terapeuta canadiana Lise Bourbeau.

1. rana de respingere

Astfel, atunci cand de obicei preferam sa mancam portii mici de mancare sau sa nu mai mancam deloc, mai ales in situatiile incarcate emotional, ne putem recunoaste in masca Fugarului, care se asociaza cu rana de respingere. Acelasi lucru se intampla si atunci cand dulciurile constituie metoda noastra zilnica de a ne calma si a ne tine in frau temerile. Aceasta masca ascunde dorinta noastra subconstienta de a fugi din realitate si de a respinge o existenta in care ne simtim profund singuri, neintelesi sau lipsiti de radacini stabile.

2. rana de abandon

Atunci cand de obicei mancam mult si cu placere, atat pentru a ne indeplini o nevoie fiziologica, dar mai ales pentru a ne simti bine si in siguranta, ne putem da seama ca purtam masca Dependentului, asociata cu rana de abandon. Sentimentul nostru profund fiind acela ca nu obtinem destula atentie sau iubire, el se va transfera asupra relatiei noastre cu mancarea, in care vom cauta aceeasi siguranta afectiva, simtind insa ca nu primim destul. De aceea, de obicei cand purtam masca Dependentului nu ne ingrasam, pentru ca la nivelul subconstient ii transmitem si corpului nostru mesajul ca nu primeste ceea ce are nevoie. Aici, dorinta noastra profunda de siguranta afectiva se manifesta in preferinta pentru alimentele preponderent moi, in special pentru paine, vazuta la nivel simbolic ca suport al vietii. De asemenea, vom dori sa mancam cel mai adesea in compania celorlalti, incercand pe cat posibil sa prelungim momentul de placere si atentie neconditionata din partea celor dragi.

3. rana de umilire

In momentul in care avem un comportament alimentar dus la extreme, ne putem recunoaste in masca Masochistului, care se asociaza cu rana de umilire. Atunci vom oscila intre a consuma cu o pofta nestavilita cantitati mari de mancare si a consuma numai portii mici de mancare, dar repetate, ajungand in final tot la o cantitate mare. De multe ori putem ajunge sa ne alimentam compulsiv, uitand total de noi si concentrandu-ne doar asupra senzatiilor de moment. Actul de a manca devine pentru noi cel mai adesea o forma de a ne recompensa, dar pentru care ulterior ne simtim vinovate. De aceea, ne poate fi adesea rusine sa consumam alimente asa-zis interzise (cum ar fi dulciurile sau mancarurile grase) in compania altor persoane. Le banuim pe acestea ca ne-ar putea judeca in chip umilitor pentru aceasta, dar de fapt noi suntem cele care ne judecam pe noi insene in acest chip.

4. rana de tradare

Atunci cand in mod constant consideram actul de a manca drept o ocupatie care ne consuma din timpul necesar pentru alte activitati, este foarte probabil sa purtam masca Dominatorului, asociata cu rana de tradare. Obisnuinta noastra este aceea de a manca foarte repede, sau de a ne controla foamea atunci cand suntem ocupate, spre a ne dedica energia acelor activitati pe care le consideram mai importante pentru noi. In schimb, atunci cand ne dam voie sa ne bucuram de actul de a manca, o vom face cu toata pasiunea, ajungand adesea sa consumam mai mult decat ar fi normal. In plus, ne place sa ne condimentam din plin mancarea, uneori chiar inainte de a o gusta. Astfel ne implinim, de fapt, dorinta subconstienta de a detine controlul asupra tuturor oamenilor si lucrurilor din viata noastra.

5. rana de nedreptate

In momentul in care ideea de control predomina in alegerile noastre alimentare, ne putem recunoaste cu usurinta in masca Rigidului, asociata cu rana de nedreptate. Vom prefera cel mai adesea alimentele sarate in detrimentul celor dulci si pe cele crocante in detrimentul celor moi. In plus, vom incerca mereu sa respectam un plan alimentar echilibrat, chiar cu riscul de a ne controla in fiecare moment. Aceasta nevoie imperioasa de a gasi echilibrul in alimentatie oglindeste dorinta noastra profunda de a obtine perfectiunea in noi si in tot ceea ce facem. Iar in rarele momente in care ne vom pierde acest strict control pe plan alimentar, vom simti ca aproape am comis o nedreptate si vom avea tendinta de a ne intoarce cu si mai multa indarjire la exersarea “perfectiunii”.

Cele 5 rani si vindecarea spirituala

Cele 5 rani descrise mai sus pot fi atat de dureroase si atat de profund ascunse in noi, incat in primul moment s-ar putea sa respingem complet orice asociere a lor cu tiparele noastre de nutritie. Insa odata ce le constientizam si ne acordam dreptul la suferinta, dar si la revolta, vom intra deja pe drumul vindecarii spirituale indicat de Lise Bourbeau. Urmeaza apoi asumarea responsabilitatii pentru propriile noastre emotii, ganduri si gesturi, stiind ca cei din jur sunt simpli catalizatori pentru reactiile noastre, care au fost conditionate in trecut de suferinta. In cele din urma, nu ne ramane decat sa acceptam faptul ca toata aceasta suferinta, cu mastile create spre a o ascunde, tine strict de trecut si de perceptiile copilului de altadata. Iar acum sta in mainile noastre sa renuntam, pas cu pas, la ea, pe masura ce ne reevaluam perceptiile anterioare si ne dam seama ca nu mai avem nevoie de masti care sa ne protejeze in fata evenimentelor vietii.

DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII ?

” Intr-o zi un intelept din india puse urmatoarea intrebare disclpollior :
– De ce tipa oamenii cand sunt suparati ?
– Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
– Da de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreaba din nou inteleptul .
– Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, íncerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou :
– Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa ?
Nici unui dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept.
Atunci el ii lamurii :
Stiti de ce tipam unui la altul cand suntem suparati ?
Adevarul e ca atunci cand, doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperii aceasta disltanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt.
Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite ?
Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce ? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile sunt atat de apropiate ca, nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand :
– Cand discutati nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi cand distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere. “

Stresul in viata noastra.

Stresul este raspunsul nespecific pe care il da corpul la orice solicitare la care este supus. Efectul nespecific inseamna ca reactia corpului este independenta de efectul propriu al agentului activ, organismul da acelasi raspuns in prezenta a numerosi stimuli diferiti. Factorii de stres pot fi dezagreabili si durerosi sau, dimpotriva, agreabili si doriti. De exemplu, un divort este un eveniment dureros, in general, o casatorie este un eveniment agreabil…Si divotul si casatoria sunt factori de stres importanti si pot antrena acelasi tip de excitatie: emotivitate, palpitatii, plans..
Stresul serveste la restabilirea echilibrului interior dereglat de solicitarile exterioare. Exista un sindrom general de adaptare (SGA) care evolueaza in 3 faze: reactia de alarma, perioada de rezistenta si faza de epuizare. Boala poate interveni in fiecare dintre faze, in functie de intensitatea factorilor de stres si de capacitatea de adaptare a subiectului: tulburari functionale, depresie, anxietate, boli organice. Stresul provoaca adesea si probleme relationale, uneori chiar conflicte importante care la randul lor agraveaza situatia: stresul genereaza stres!
Un program de gestionarea a stresului va impune:
– un proces nou de invatare a unei conduite incompatibile cu stresul: deprinderea de a reactiona cu un nivel scazut de emotivitate va permite rezolvarea problemelor stresante intr-o maniera mai eficace. Regula: Intai ma calmez si abia apoi gandesc si actionez!
– invatarea relaxarii rapide: asezati confortabil, va concentrati asupra respiratiei, inspirati aerul pe care il pastrati in plamani pentru putin timp. Apoi expirati fara a va forta, ca un balon care se goleste singur. Va puteti repeta mental cuvantul CALM sau RELAXARE.
-pozitivarea: a fi satisfacut de propria persoana, de actiunile proprii – A uda ceea ce vrei sa creasca e intotdeauna un lucru bun!
– un bun management al timpului: tehnica agendei, concentrarea asupra unei singure activitati si – aici si acum-a fi in stare sa profiti de momentul prezent si sa nu te concentrezi pe regretul pentru ce nu ai.
-metoda rezolvarii problemelor: definirea problemei, identificarea solutiilor posibile, stabilirea avantajelor si riscurilor fiecaruia, alegand solutia cu valoare maxima.
– adoptarea unei bune igiene de viata: alimentatie echilibrata, somn si odihna, activitate fizica, reducerea obisnuintelor toxice (alcool, tutun, cafea).
– adoptarea unei filozofii de viata: stabilirea prioritatilor propriei vieti, definirea mandatelor proprii (profesionale si personale).
Daca exista un acord intre conduitele si valorile noastre, probabilitatea de seninatate, de tihna a sufletului creste!
Relaxati-va si traiti frumos! Așa e viața!

Mancatul compulsiv- obsesiv sau ” mancatul emotional”

Cu totii stim persoane sau am auzit prin diverse mijloace de informare, despre mancatul obsesiv compulsiv, insa, haideti sa mergem mai in profunzimea lui si sa aflam ce inseamna cu adevarat, originea lui, si ce anume il declanseaza.
Mancatul compulsive este una dintre cele mai des intalnite tulburari de comportament alimentar, fiind totodata si o tulburare anxioasa care debuteaza sau se accentueaza in momente de stres.
Fiinta umana, ca oricare alta, tinde spre echilibru. Fie ca vorbim despre fizicul sau psihicul nostru, exista o nevoie fundamentala, specifica, de a depasi situatiile care ne fac rau si de a atinge un prag de satisfactie si armonie, insa ce mijloace folosim pentru a face posibil lucrul acesta?
Conform unui studiu realizat de Margaret A Lyons, la Universitatea din Alabama cu privire la mancatul compulsiv acest fenomen ar inseamna:
1. Sa mananci cand nu ti-e foame.
2. Sa mananci cand resimti lipsa unui confort psihologic pe care vrei sa il elimini.
3. Sa consumi rapid o mare cantitate de hrana si aproape inconstient.
4. Sa simti ca nu te mai poti opri, sa mananci ca un gest reflex ( devaici si termenul ” compulsiv”
5. Sa traiesti emotii negative atunci cand ai terminat de mancat o cantiate mare de alimente sentimente de dezgust, vina, rusine.
In plus, persoanele tind sa ascunda acest comportament de apropiati, de aceea sentimentul de neplacere psihologica resimtit dupa consumul urias
Cauze si experiente asociate mancatului compulsiv:
In prezent nu se pot sustine cauze exacte insa, ca in majoritatea tulburarilor de sanatate, cauzalitatea este multipla, asociindu-se aici factori nativi, ereditari, dar si ai mediului bio-social in care individul a fost crescut.
Autoarea studiului de mai sus asociaza mancatul compulsiv cu cateva experiente pe care le-a dedus prin aplicarea metodei Giorgi subiectilor experimentului sau. Conform acestei metode, participantele la studiu si-au povestit experientele personale si impresiile asupra problemei lor. Cele mai intalnite experiente asociate fenomenului studiat s-au referit la:
Copilarie: Aici este vorba in primul rand despre un model parental defectuos, care promova un stil de viata nesanatos si il impunea incetul cu incetul propriilor copii. Daca mama prefera sa gateasca gras si sa serveasca mici gustari consistente la ore nepotrivite sau prea des impreuna cu a ei copii, in mod logic acestea din urma si-au creionat un stil de viata deloc sanatos si avantajos pentru viitor, dat de exemplul parintilor. Exista si reversul medaliei in care mama este constienta de comportamentul sau gresit, stie ca nu este recomandat pentru un copil sa consume alimente de fast-food, de exemplu, dar este ea insasi o mare fan si nu se poate abtine. Asa ca va manca pe ascuns sau pur si simplu ii va interzice fiului/fiicei sale sa guste din acelea. Insa stim prea bine ce putere de seductie are „fructul” oprit…
Tot cu experientele din copilarie se asociaza si imaginea de sine pe care o aveau atunci subiectii. Daca erau mai plinute si mai primeau si cateva caracterizari nepotrivite de la colegii sau fratii rautaciosi, persoanele apelau des la diete drastice, iar acest mod de a slabi se asociaza mai mereu cu tentatia de a manca la modul compulsiv (mai ales cand efectele dietei se lasa asteptate, iar centimetrii din talie nu se pierd.
Perceptia lipsei de control: Subiectii au povestit ca exista o nevoie puternica de a manca pana termina tot. Unii au remarcat ca se poarta asa pentru a contrabalansa sentimentele de nesiguranta, anxietate, stres, singuratate, plictiseala, marginalizare, nedreptate, iar altii au clasat situatia ca fiind inconstienta, ceva care “li se intampla pur si simplu”.
Conform unui articol al lui Wendy Richardson, terapeut specializat pe probleme de dependeta si comportament adictiv, pot aparea probleme ale hipotalamuslui, cel care detine si functia de a supraveghea si controla apetitul. El transmite gresit raspunsul in corp si senzatia de foame nu se domoleste odata ce cantitatea de mancare, de obicei suficienta, a fost consumata. Totusi, studiile privind manifestarile chimice in procesul mancatului compulsiv arata ca nivelul de serotonina influenteaza comportamentul compulsiv de aceasta natura. Serotonina este un neurotransmitator care are un rol important in pastrarea echlibrului din viata noastra. Ea regleaza somnul, energia sexuala, dispozitia, impulsurile si apetitul. Cand nivelul de serotonina este prea scazut in corpul nostru, resimtim stari de iritabiltate, anxietate si depresie. O metoda imediata de a ridica acest nivel este sa consumam alimente bogate in zahar si carbohidrati. Totusi, nivelul optim nu se pastreaza prea mult timp, iar cantitatea ingurgitata devine din ce in ce mai mare, ajungandu-se astfel la fenomenul studiat.
Mancatul excesiv este ” prietenul la care se refugiaza atunci cand sunt tristi, suparati, deprimati si uneori, si veseli, este ” prietenul ” care nu ii dezamagesti niciodata. In general dorinta excesiva de a manca, ” inlocuieste” dorintele intense de validare si afectiune. La un moment ei se vor simti fustrati din pricina faptului ca au luat in greutate, scade respectul de sine, si vor incepe iarasi, sa manance excesiv, in incercarea de a scapa de aceste sentimente, insa acesta, este doar un cerc vicios.

De ce oamenii caută ajutorul psihologului:

  • felul în care se simt în general – deprimați, anxioși, trăind sentimente de inadecvare sau neautenticitate (impresia că nu ei trăiesc viața, ci viața îi trăiește pe ei), dezamăgire față de evoluția de până acum și descurajare față de perspectiva viitorului, lipsa de speranță și dezamăgire față de viață în general, sentimentul de abandon, incapacitate de a se bucura de viață, sau pur și simplu singurătatea;
  • o gamă de simptome – atacuri de panică, coșmaruri, insomnii, obsesii, schimbări dese și de necontrolat ale dispoziției, tulburări de alimentație, lipsă de concentrare sau incapacitate de decizie, teamă de înălțime, spații închise, etc., agresivitate față de ceilalți sau față de propria persoana, temeri asociate unei boli cronice;
  • disfuncționalități sau probleme de relaționare cu cei din jur – dificultăți de comunicare (cu partenerul, copiii, părinții, colegii, etc), impas în relația de cuplu, disfuncții sexuale, conflicte, neînțelegeri;
  • …sau cu ei înșiși – nemulțumire față de propriile decizii, lipsa de voință în luarea unor hotărâri dificile, ineficiența administrării timpului, lipsa aprecierii de sine și sentimentul lipsei de valoare, incapacitatea impunerii propriei pareri și a înfăptuirii propriilor decizii;
  • o traumă din trecut – un accident sau o împrejurare traumatică, pierderea cuiva drag, regretul față de o decizie, sau o indecizie, separarea față de soț/soție (și copii);
  • situații dificile cu care se confruntă în momentul actual – incapacitate de a face față stresului, temeri fațăde diferite schimbari impuse de context (profesional, familial, financiar, etc).FB_IMG_1433615061985
  • …pentru că tu poți fi:

    … un om trist care nu-și poate învinge tristețea
    … o persoană cu vise ciudate și înspăimantătoare
    … divorțat și nu poți trece peste acesta perioadă
    … neînțeles
    … incapabil să mai faci față stresului.
    … permanent obosit, tracasat, irascibil
    … în conflict cu partenera
    … un părinte cu un copil cu probleme
    … o pesoană care nu se integrează la serviciu
    … presat de timp și nu te poți organiza
    … furios și nu te mai poți controla
    … un om care mănâncă prea mult sau prea puțin
    … suferi de o boală cronică
    … un om cu probleme sexuale pe care nu știi cum să le rezolvi
    … dornic să te cunoști mai bine
    … un om care a pierdut pe cineva drag
    … un copil sau adolescent timid și retras
    … un consumator de droguri
    … speriat de ceilalți și nu poți comunica bine cu cei din jur
    … singur
    … un om care are nevoie de sprijin și înțelegere …