Inima

Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima, care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui și nu contenea sa se laude singur cu ea. Cand deodata, de mulțime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.

Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrici, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande.
Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa, isi sopteau uimiti oamenii.
Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:

– Cred că glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfectă! Pe cand a ta este toată o rana, numai lacrimi și durere.

– Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta.

– De ce?

– Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colțuroase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea, unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tau, implică întotdeauna o dăruire. Și, desi aceste rani sangerează inca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale, cu bucati din inimile lor. Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii?, a încheiat cu glas domol si zambet cald, batranelul.

     Tanarul a ramas tacut, deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrici si a pus-o in inima tânarului.Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta, pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Caracterul dupa cum mergem

Un indiciu important pentru aflarea caracterului unui om este incifrat in mersul obisnuit al acestuia. Diferiti cercetatori din cele mai vechi timpuri si pana astazi, interesati de acest aspect, au ajuns la concluzia ca orice om poate fi clasificat cu suficienta precizie dupa mersul particularitatile activitatii sale locomotorii. Astfel:

A1. Mersul calm, sigur – indica un om cu un caracter puternic, care-si cunoaste bine posibilitatile si de asemenea limitele; el este echilibrat si intelept.
A2. Mersul nervos si apasat – indica dezechilibru – de pilda, o personalitate negativa, sau un timid care braveaza pentru a-si da curaj.
A3. Mersul cu pasi scurti, inegali, precipitati – indica o fire nervoasa, inconsecventa si imprevizibila.
A4. Mersul vioi si agitat – fire nervoasa si dezordonata.
A5. Mersul usor si foarte regulat – este cel al oamenilor absorbiti de preocupari inalte, elevate.
A6. Mersul lenes, cu varful picioarelor usor orientate spre interior – fire lenesa.
A7. Mersul cu pasi foarte masurati – indica scrupulozitate, constiinciozitate (adesea pedanterie), nehotarare.
A8. Mersul cu pieptul aplecat in fata – tradeaza pe cei melancolici, placizi, ori pe cei modesti; el mai poate fi expresia celor care pozeaza intr-o atitudine de blazare, ori de falsa indignare/nemultumire.
A9. Mersul pe varful picioarelor (usor) aplecat in fata – finete in gandire; foarte adesea ii dezvaluie pe intriganti, barfitori.
A10. Mersul cu pasi mici, nesiguri si silentiosi – este, de asemenea, mersul intrigantilor.
A11. Mersul cu pasi rari si lenti – este cel al omului satisfacut (dar nu neaparat a l celui calm in general).
A12. Mersul cu pasi descrescand in lungime, crescand apoi si descrescand din nou – este cel al omului nemultumit.
A13. Mersul nesigur – este cel al unui om vesel, sau al unuia bolnav.
A14. Mersul pe varful picioarelor (aplecat sau nu in fata) – in afara de intriganti, acest mers mai este caracteristic si timizilor, ca si nehotaratilor.
A15. Mersul cu pasul oblic – este mersul omului viclean si /sau nesincer.
A16. Mersul cu varful picioarelor spre interior – dovedeste slabiciune, lipsa perseverentei.
A17. Mersul cu varful picioarelor spre exterior – este propriu ingamfatilor, celor foarte multumiti de ei – narcisistilor, in general.
O tratare aparte in cadrul acestei sectiuni merita a avea scarpologia, adica studiul modului in care oamenii tocesc talpa incaltamintei (dupa generalul Baden Powell si dr. Garre). Astfel, in urma examinarii unei incaltaminti purtate cel putin doua luni, se poate observa ca:
A18. Talpa este tocita uniform, la fel pe toata suprafata ei – omul este, in acest caz, onest si fidel; el poate fi, de asemenea, energic. Femeile din aceasta categorie sunt credincioase.
A19. Talpa este tocita in partea exterioara – omul nostru este cam superficial, dar foarte dinamic.
A20. Talpa este tocita in partea inferioara – dovedeste:
– la barbat: slabiciune, ezitare;
– la femeie: blandete
A21. Talpa este tocita la calcai  dovedeste ingamfare, orgoliu.

Nota: Este de la sine inteles ca toate aceste observatii despre mers nu se aplica unor categorii deosebite de oameni (din acest punct de vedere), ca: invalizi, batrani, neputinciosi, soldati etc.

Gesturile umane

Cum poti sa-ti folosesti gesturile ca sa te angajezi si cum iti “citesti” seful si colegii de birou doar uitandu-te la ei. Peste 90% din ceea ce transmitem celor cu care interactionam provine din limbajul nonverbal, asa ca ar fi bine sa acordam o mare atentie si felului in care ne imbracam, mergem, gesticulam sau ne ridicam sprancenele intr-o conversatie, pe langa ceea ce exprimam prin cuvinte.
Fiecare dintre noi s-a intrebat, in diferite situatii, ce sa faca cu mainile, cum sa tina picioarele, cat de mult sa vorbeasca sau sa gesticuleze.
Comportamente care, pe langa mimica, sunt cu adevarat importante si dupa analiza carora un om avizat ne poate intocmi portretul-robot, chiar fara sa ne auda vorbind.
Pe masura ce intelingenta nonverbala devine o stiinta tot mai des luata in calcul de catre oamenii de afaceri, angajatori sau sefi de departamente, este important de stiut care sunt cele mai simple comportamente care ne asigura succesul la munca sau, din contra, care ne tradeaza si ne submineaza autoritatea. Comunicarea nonverbala este omniprezenta de cand a aparut omenirea. Oamenii comunica nonverbal tot timpul, de cand se nasc si pana parasesc planeta Pamant. De altfel toate studiile pe care le-am consultat au indicat acelasi lucru: peste 90% din ceea ce transmitem celor cu care interactionam provine din limbajul nonverbal in timp ce cuvintele acopera restul.  Putem si nu putem. Depinde de felul in care gandim si reactionam. Daca reusim sa ne controlam modul de gandire (sa avem claritate mentala, sa ne urmarim obiectivele, sa fim rezistenti la provocarile vietii prin setare mentala pozitiva) atunci putem sa avem un anumit tip de atitudine (sa-i spunem pozitiva, potrivita) care sa fie in avantajul nostru. Daca, in schimb, ne confruntam cu o stare de confuzie mentala, nu ne stim interesele sau le pierdem din vedere, nu ne pregatim corespunzator pentru o intalnire, o negociere, o vanzare etc. nu cream premisele pentru o atitudine care sa ne conduca acolo unde vrem. Creierul are cateva puncte care se activeaza atunci cand intalnesti o persoana. Totul dureaza cateva milisecunde dupa care transmite verdictul: imi place persoana din fata mea sau nu.
Si da, cred ca putem folosi inteligenta nonverbala in avantajul nostru. Comportamente simple, cum ar fi felul in care dai sau capeti o strangere de mana, felul cum intampini un client nou, viteza cu care vorbesti, felul in care mergi, felul in care stai pe scaun, felul in care ii conduci pe altii, felul in care taci, par nesemnificative, dar chiar daca par banale, pot face diferenta. Comunicarea nonverbala devine din ce in ce mai importanta si nu mai este suficient sa ai un vocabular exceptional, o retorica buna si o logica impecabila, este important si ca gesturile tale sa fie in concordanta cu vorbele.Restul se poate invata la cabinetul psihologului.Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Invata!

Invata de la luna sa fii o lumina in intuneric.
Invata de la soare sa ii intampini mereu cu multa caldura pe cei din jurul tau.
Invata de la cer sa fii mereu senin.
Invata de la stele sa fii mic in ochii oamenilor dar mare inaintea lui Dumnezeu.
Invata de la aer sa fii mereu acolo unde este nevoie de tine.
Invata de la ploaie sa fii pregatit mereu de o noua incercare,iar apoi sa te bucuri de un nou curcubeu.
Invata de la pasari sa nu uiti “cuibul” din care ai plecat.
Invata de la fluturi sa te bucuri in fiecare zi de o noua sansa.
Invata de la ape sa oglindesti mereu doar adevarul
Invata de la floare sa raspandesti mereu parfum in jurul tau.
Invata de la piatra sa taci atunci cand nu ai nimic bun de spus.
Invata de la caine sa fii mereu un prieten adevarat.
Invata de la tine sa fii mereu asa cum esti!

5 motive pentru care dezvoltarea personala seamana cu urcatul pe munte

Cand urci pe munte, este imperativ sa nu te opresti.
Pentru ca daca nu urci – ei bine, atunci nu prea mai poti spune ca urci pe munte, nu?
Directia pentru progres este intotdeauna inainte.
A merge inainte inseamna a micsora distanta intre tine si telul tau – sau, in acest caz, varful muntelui.Iar urcatul pe munte te invata multe lucruri marunte despre progres.
Una dintre lucrurile cele mai simple (dar si cele mai importante) pe care le poti invata este ca urcatul pe munte nu inseamna nimic altceva decat sa faci cate un pas unul dupa altul.
O calatorie de o mie de kilometrii incepe cu un prim pas …
Trebuie intotdeauna sa faci urmatorul pas…indiferent cat de greu pare
Si pentru ca veni vorba de pasi – pe munte, gasesti intotdeauna un loc in care sa pui piciorul ca sa te odihnesti si sa mergi mai departe.
Niciun alpinist nu a fost pus inca in situatia in care sa spuna“Da, nu am cum sa merg mai departe. Nu mai am unde sa pun piciorul ca sa urc. Stanga imprejur, baieti”.
INTOTDEAUNA gasesti un punct de sprijin care sa te ajute sa mergi inainte.
Ceea ce trebuie invatat aici este ca urmatorul pas nu pare sa fie intotdeauna cel mai placut sau comod.Dar nu asta conteaza.
Urmatorul pas e urmatorul pas si trebuie facut pentru a progresa.
Uneori poate aparea o stanca mare si ascutita chiar la nivelul soldului (sau umerilor) si va trebui sa decizi cum procedezi ca sa mergi mai departe:
Te folosesti de stancile mai mici spre stanga?
Te balansezi printre bolovanii din dreapta?
Sau gasesti o cale sa mergi drept inainte si prin mijlocul “blocului de piatra”?
Iti poti folosi propria imaginatie pentru a reflecta scenarii din viata reala care sunt ca “un drum anevoios si plin de pietre”.munte
Cei mai multi se vor opri, vor sovai, se vor plange, vor gasi scuze si /sau vor renunta
Cand urci si cobori muntele, vei intalni intotdeauna oameni care fac pauze mult prea mari – sau se opresc de tot.
Te poti folosi de acesti oameni in doua feluri:
Sunt un semn ca ai nevoie de o pauza/o gustare
Sunt o scuza ca sa renunti
Dar aceasta lectie nu se aplica doar pe munte.
Si in viata intalnesti oameni cu aceasta atitudine.
Ramai fidel scopului de a-ti construi o cariera sau renunti si accepti un loc de munca obisnuit cand esti la cativa pasi de “culmea succesului”?
Treci peste perioada dificila a relatiei si perseverezi…sau arunci prosopul in arena si te lasi doborat de gravitatea situatiei?
Te tii de noul tau regim alimentar …sau renunti si dai iama prin raionul de mancare de tip junk?Partea cea mai intensa si mai plina de provocari este cea de dinainte de atingerea varfului. Este general valabil: cele mai dificile portiuni cand urci pe munte sunt cele cand esti foarte aproape de varf. Acolo vei da peste cele mai abrupte pietre, carari si obstacole.
Dintre toti cei care au o motivatie buna pot ajunge pana aici, doar cei inarmati cu hotarare, determinare si perseverenta (nu doar cu apa si batoane energizante) vor merge mai departe. Aici ii vezi pe cei despre care vorbeam la punctul 3 stand, pierzand timpul, jucandu-se cu telefonul, facand plaja etc.
Dar NU si pe tine.
Esti prea aproape de varf pentru a ceda unor tentatii minore si neinsemnate.
Picioarele tale iti striga sa te opresti.
Plamanii te dor.
Vei transpira si mai mult, pentru ca padurea care iti tinea umbra a ramas in urma – ca si cum ar zice “Ha-ha, sa te vedem acum!”
E timpul pentru ultima runda.
Ultima carte.
Secunda decisiva in care alegi sa-ti manifesti potentialul tau la maxim, sau lasi gravitatea sa te traga in jos. Nu – ar fi prea usor. Asta e pentru cei care vor sa stea jos si sa “ia o pauza” (interminabila).
Depinde doar de tine sa atingi capatul drumului (sau varful) acum, cand mai ai doar cativa pasi pana la el …
De sus, poti vedea totul mai clar
…Si ai ajuns.
Simti o mare usurare cand ajungi in varf (si/sau cand iti atingi telul pe care ti l-ai propus si pentru care treci peste dificultati, iti depasesti limitele si iesi din zona ta de confort).
Brusc, iti dai seama ca din acest punct toate pantele, apele, vaile si obstacolele care pareau atat de intimidante – par acum simple pietricele si balti.
Esti deasupra lor – la propriu!
Constiinta, spiritul si sinele tau au crescut si le-au depasit.
Nu mai constituie obstacole. Au devenit acum experiente care te transforma.
Ori de cate ori vei da peste incercari similare, nu vei uita niciodata ca le-ai depasit.
Dificultatile vor avea un cu totul alt sens de acum inainte.
Brusc, acest munte nu mai pare atat de amenintator pe cat parea cand erai la poalele lui si te pregateai sa faci primul pas.In acel moment iti dai seama ca nu exista un “ultim munte”. Exista doar o urcare continua. Acest moment este unul plin de entuziasm si de satisfactii, pentru ca distractia si banalitatea sunt inlocuite cu o noua sete de crestere.
Intotdeauna va exista un munte care te asteapta.
Care te obliga sa mergi mai departe. Sa evoluezi.
Poti vedea si alti munti in zare, indemnandu-ti spiritul sa aleaga o alta cale, un nou inceput. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Seara de Echilibru! Tema: Credinte vs Vise!

„Nu putem rezolva problemele noastre, folosind aceeasi GANDIRE pe care am avut-o atunci cand le-am creat!” Albert Einstein
Marea noastra problema cu care ne confruntam majoritatea este GANDIREA noastra eronata.
NU suntem noi vinovati pentru gandirea pe care o avem, deoarece, cea mai mare parte a ei provine din educatia noastra din copilarie, insa suntem vinovati de faptul ca inca o INTRETINEM, desi ea NU ne ajuta deloc, ba mai mult decat atat, ne face foarte mult rau si ne tine pe loc, oprindu-ne din evolutie.
Cum gandesc majoritatea oamenilor?
Din pacate, foarte multi oameni gandesc si actioneaza NEGATIV!
CREDINTELE noastre despre viata sunt negative, drept urmare si REZULTATELE pe care le obtinem în viata, pe toate planurile vietii noastre sunt asemeni GANDIRII noastre, adica negarea. A sosit timpul sa incepi acceptarea emotiilor tale negative si sa-ti vindeci ranile emotionale ale trecutului, sau vrei sa te cunosti mult mai bine, te astept sa incepem – sa continuam- pe 29 si 30 Septembrie, ora 20:00-21:45, autocunoasterea ta.
Poti incepe sa interactionezi cu tine!
Schimbarea este foarte grea la inceput, haotica si plina de intrebari la mijoloc, dar minunata la final!
Pentru rezervari: 0740569040. Pret 60lei. Locurile sunt limitate de numarul 6. Psiholog, Cabinet Psihologic Mihail Jianu

Sa indraznim!

O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vantul sufla inghetat, brazdand apa si inaltand-o in valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producand curenti ce patrundeau in adanc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtandu-le la zeci de metri de tarm.
Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa intindere de noroi unde se zvarcoleau in agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe incat plaja parea ca devenise rozalie.
Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelutele de mare erau aproape nemiscate. Trageau sa moara.
In multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata, copilul lasa mana tatalui sau, isi scoase incaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse in apa. Dupa aceea, se intoarse inapoi si repeta operatiunea.
De pe parapet, un om striga spre el:
– Dar ce faci, baiete?
– Arunc in apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga. – Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranþa nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se intampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!
Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o in apa raspunse:
– Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, isi scoase pantofii si sosetele si cobori si el pe plaja. Incepu sa adune stele de mare si sa le arunce in apa. O clipa mai tarziu coborara inca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine in apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare in apa. Si astfel au fost salvate toate.
Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva – chiar si un copil – indrazneala de a incepe. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Pune paharul jos!

Un psiholog ii invata pe cursantii lui despre ‘ managementul ‘ stressului. A luat un pahar de apa si s-a plimbat prin sala…in liniste. Toata lumea astepta o intrebare de genul – este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul si si-a intrebat auditorii : ” Cat de greu este acest pahar cu apa?”.
Mirati, cursantii au dat raspunsuri intre 250 si 500 ml.
Raspunsul psihologului a fost urmatorul : Greutatea absoluta nu conteaza. Conteaza cat timp il vei tine ridicat. Un minut – nici o problema. O ora – o durere de brat . O zi – iti paralizeaza bratul. In fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimba. Se schimba doar timpul … si cu cat e mai lung, cu atat mai greu este. Stresul si grijile din viata sunt asemenea paharului cu apa. Daca te gandesti putin la ele …nu se intampla mare lucru. Daca te gandesti mai mult la ele…incepe sa te doara sufletul. Daca te gandesti tot timpul la ele – iti paralizeaza mintea…nu mai poti sa faci nimic.
De aia este important sa te eliberezi de stres. Cand ajungi acasa pe seara…lasa-ti grijile deoparte. Nu le purta cu tine in noapte.
Pune paharul jos! Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

O perspectiva scurta asupra fericirii!

Stiati ca si alegerile trebuiesc facute alegând. A face alegerea de a gandi despre persoana ta pozitiv, inseamna ca alegi fericirea, ca alegi sa nu alegi negativitatea, negativitatea de a te raporta la tine ca la o persoana nefericita. De multe ori oamenii, care se prezinta ca fiind nefericiti, spun ca nu este alegerea lor sa fie, ca viata, ca ceilalti oameni, ca…etc etc Ei bine, nu! Chiar si atunci cand crezi ca nu alegi, tot alegi ceva, in cazul asta, alegi sa nu faci nimic. E simplu, facem alegeri tot timpul, toata viata, de cand venim pe aceasta lume si pana plecam din ea. Uneori suntem educati intr-un anumit mod de a face alegeri, insa trebuie sa stim ca alegerile ne apartin, nu sunt ale parintilor nostri, ale prietenilor nostri, colegilor de serviciu…etc sunt numai ale noastre si in functie de ce alegem sa alegem, putem sa ne uitam in oglinda si sa spunem tare: “Da! Sunt un om fericit!”

Gelozia

Desi defaimata, gelozia este o emotie normala in psihicul unui om sanatos.
In general oamenii “nu” sunt gelosi. Asa vor ei sa creada, sau asa vor sa creada ceilalti despre ei, gasind acest sentiment ca fiind rusinos.
Gelozie exista in fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin. Important este ca in primul rand sa ne acceptam acest sentiment si sa il recunoastem ca mai apoi sa il putem exprima intr-un mod corect, controlat si nu excesiv.
-oare veniti cu o influenta dintr-o relatie anterioara si nu facem altceva decat sa punem povara in spatele noului partener ?
-cumva ati suferit din cauza infidelitatii vreunuia dintre parinti ?
-sau nu sunteti suficient de multumit de propria persoana ?
-poate aveti vreun sentiment de inferioritate fara de partenerul vostru ?
-ori aveti in general o parere proasta despre sexul opus ?
Gelozia este un reflex la o situatie pe care o simtim amenintatoare. Si este si ea o emotie pe care unii dintre noi o folosesc pentru a-si controla partenerul.
Prin acuzatiile pe care i le aduce acestuia, indirect, devine posesiv si il duce pe partener la izolare, din dorinta de a evita alte discutii pline de gelozie.
Insa toate acestea le face numai o persoana nesigura ! Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Cine esti?

O femeie aflata în coma, era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit în fata Scaunului Judecatii de Apoi.
– Cine esti? a întrebat-o o Voce
– Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
– Nu te-am întrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
– Sunt mama a patru copii.
– Nu te-am întrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
– Sunt învatatoare.
– Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.
– Sunt crestina.
– Nu te-am întrebat care e religia ta, ci cine esti tu.
– Sunt cea care a fost la biserica în fiecare zi si a dat de pomana celor sarmani.
– Nu te-am întrebat ce ai facut tu, ci cine esti tu.În mod evident, ea nu a trecut examenul, caci a fost trimisa înapoi pe pamânt. Când s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, întreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este, sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic, caci asa se nasc lacomia si ambitiile, nu sa fiti cutare sau cutare, caci asa deveniti conditionati, ci pur si simplu sa fiti.

Despre laude si critici

O batrana broasca testoasa care avea doi prieteni buni, doi batlani. Ei au trait in armonie pana cand a venit o seceta cumplita care a secat balta langa care locuiau, obligandu-i sa caute solutii ca sa se salveze. Pentru batlani era simplu: isi luau zborul si nu se opreau pana nu gaseau un loc bun, dar cu broasca ce sa faca? S-au hotarat sa gaseasca o tija solida pe care sa o tina fiecare de cate un capat, iar broasca sa se prinda cu gura de mijloc. Si asa…
“O ora mai tarziu, cei trei prieteni si-au luat zborul. Desprinderea de pamant a fost putin cam dificila. Cei doi batlani nu erau obisnuiti cu aceasta greutate, dar, curand, au adoptat un ritm regulat, desfacandu-si la unison aripile puternice. Zburau astfel peste pamantul pustiit: campuri de bumbac devastate, orezarii abandonate si, ici si colo, corpuri de animale moarte. Pe la amiaza, pe masura ce inaintau spre nord, peisajul devenea mai verde, mai vesel. Pe la mijlocul dupa-amiezii, taranii care lucrau la camp au zarit acele zburatoare ciudate.
– Vedeti ce inteligenta este testoasa! au exclamat ei. E transportata de doi batlani! Pi-Huan s-a ferit sa raspunda, dar, in timp ce strangea batul in gura, savura complimentele. Acum treceau pe deasupra unui oras, cu temple, gradini, pagode cu acoperisuri aurite, iar vorbele de lauda, rostite la adresa ei, o imbatau pe doamna Pi-Huan ca o mireasma puternica de tamaie.
– Sa fie oare regina testoaselor? Ati remarcat cam ce bidivii are? Ce mod inteligent de a calatori! Cei doi batlani si-au continuat zborul, dar oboseala incepea sa le ingreuneze aripile. Erau nerabdatori sa gaseasca un rau, un lac linistit, unde sa coboare. Cand treceau pe deasupra unei pajisti, cativa ciobanasi au aratat spre ei cu degetul. Doamna Pi-Huan, care nu se mai satura de complimente, a tras cu urechea.
– Uitati-va la batlanii aceia doi, a spus un baiat. O poarta pe testoasa aceea; probabil ca sa o manance la masa de seara. Cat sunt de inteligenti!
– Ciobani prostanaci! Nu intelegeti nimic! a vrut sa strige Pi-Huan. Dar, cum a deschis gura, a scapat batul, s-a prabusit la pamant si carapacea s-a spart. Cei doi batlani au coborat in zbor planat si au smuls o pana cenusie si una alba din aripi in semn de doliu. S-au rotit o clipa deasupra sarmanei lor prietene, apoi au disparut in departare.
Inteleptul, spune maestrul zen, primeste la fel laudele si dispretul. Nimeni nu ne poate agresa moral fara consimtamantul nostru, noi suntem cei care deschidem ecluzele supararii. Nici o injurie nu ar fi trebuit sa o faca pe broasca-testoasa sa dea drumul batului. Insulta, dispretul, anatema reprezinta opinia celui care o profereaza, e problema lui, nu a noastra. Este posibil, la urma urmelor, ca blamul sa fie indreptatit, il acceptam ca atare. Cine e perfect? Si se mai poate ca sa fie gresit, partinitor, nedrept; il lasam in gura celui care l-a pronuntat. Pacea noastra sufleteasca, destinul nostru se afla in mainile noastre. “Intre dintii nostri”, bombane fantoma testoasei!

Schimbam si evoluam personal in sens pozitiv

Nu poti schimba o situatie sau o circumstanta, atata timp cat te afli intr-un proces de rezistenta la aceasta. Nu poti imbratisa ceva nou, pana cand nu dai drumul la ceva vechi, fie ca este vorba de un comportament, fie ca este vorba de oameni sau fie ca este vorba de tine insuti. Sa nu ma intelegeti gresit, nu spun ca ar trebui sa renuntati la tot, sa aruncati in vant tot ce ati acumulat in viata voastra de pana atunci, sa stati linistiti si sa priviti nepasatori, cum trece viata si oamenii pe langa voi. Nicidecum! Opusul controlului, despre care vorbim aici, nu este lenea si apatia. Opusul controlului este acceptarea. Asa ca incearca sa faci pace cu tine insuti, cu viata ta. Accepta-te asa cum esti acum, in prezent, chiar daca iti este greu sa faci asta si accepta lumea asa cum este ea. Nu spun ca nu trebuie sa aveti standarde, teluri sau sperante, cu totii avem, insa important este sa nu lasam controlul sa ne “orbeasca” decizia de a ne schimba in mai bine. Controlul este o iluzie, elibereaza-te de acesta si porneste schimbarea. Schimbarea este o decizie instantanee, ori o faci, ori nu se mai intampla niciodata sau se intampla cand poate este prea tarziu. Oamenii nu se asteapta ca schimbarea sa fie usoara si rapida, ei spun ca se afla intr-un proces al schimbarii, de fapt se afla intr-un proces de rezistenta la schimbare.
In incheiere va aduc in atentie o serie de intrebari pe care ar trebui sa vi le adresati pentru a reflecta daca rezistenta la schimbare este cu mult peste nivelul de reactie normal atunci cand invatam ceva nou.
1. Nu sunt de acord cu schimbarea in interiorul meu si nici nu vorbesc despre asta?
2. Petrec timp gandindu-ma mai mult ca schimbarea este o idee rea, decat una buna si necesara?
3. Ma intreb la ce este buna schimbarea si incerc sa aduc argumente contra doar pentru a pastra controlul asupra perceptiei formate?
4. Ignor cererile de a schimba un comportament si ca sa nu promit, incerc. Acest cuvant dandu-mi ocazia sa ma sustrag schimbarii oricand daca aceasta imi devine incomoda.
5. Nu are rost sa fac diferit cand asa cum am facut pana acum, imi este mult mai la indemana si nici nu trebuie sa ma concentrez prea mult pentru asta.
Lista poate continua, cert este ca rezistenta este buna in multe situatii in viata dar nu si in cazul schimbarii. Fie ca este vorba de job, de familie, de prieteni, rezistenta la schimbare nu este benefica, aceasta nu te va ajuta decat sa fii etichetat ca pe cineva care incetineste lucrurile si nu ca pe o persoana activa.
Schimbarea nu este o dorinta, schimbarea este o hotarare!Pentru cei ce vor sa evolueze, ii astept la cursul de autocunoastere. Pentru programari: 0740569040. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Fii tu!

Se spune ca a fost o data ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit, pe un varf inalt de munte, un cuib de vultur, in care erau 4 mari oua.
Intr-o zi, un cutremur a zguduit muntele, iar unul dintre cele patru oua, s-a rostogolit din cuib pana in curtea unei ferme aflate in valea de la poalele muntelui. La ferma se cresteau gaini, acestea stiau ca oul trebuie protejat, asa ca una dintre ele, a luat oul si la ingrijit. In cele din urma, din ou, a iesit un frumos pui de vultur, falnic si curajos. Insa aflandu-se intr-o ferma de gaini, acesta a fost crescut ca atare, adica ca pe un pui de gaina. Vulturul isi iubea casa si familia, dar spiritul sau liber plangea dupa mai mult.
Intr-o zi, vulturul, s-a uitat catre cerul albastru si a vazut alti vulturi care zburau liberi si fericiti. “Oh” spuse oftand vulturul, “Mi-as dori atat de mult sa pot zbura si eu alaturi de acele pasari…”
Gainile au izbucnit in ras, cand l-au auzit pe acesta, “Tu nu vei putea niciodata sa zbori. Esti o gaina, si gainile nu zboara.”
Vulturul nostru a continuat insa sa se uite catre cer, cu jind catre semenii lui, adevarata lui familie, si sa viseze ca intr-o zi va putea sa zboare alaturi de acestia. De fiecare data, de cate ori aducea vorba despre visul sau, ceilalti radeau de el si ii spuneau ca nu va putea niciodata sa faca asta. Auzind mereu acelasi lucru de la celelalte gaini, vulturul a inceput sa creada ceea ce era invatat. Dupa un timp, vulturul a renuntat la visul sau si a continuat sa-si traiasca viata altaturi de gaini, fiind unul de-al lor, adica o gaina. In cele din urma, dupa multi ani de viata de gaina, vulturul nostru s-a stins din viata.

Morala: Devenim ceea ce credem ca suntem. Daca vreodata ati visat sa deveniti un vultur, urmati-va visul, gaini vor fi mereu in jurul vostru care va vor spune si vor incerca sa va faca sa renuntati.  Este foarte usor sa ne lasam pacaliti de credintele noastre, invatate, formate cu ajutorul credintelor celorlalti. Fiti “vulturi” daca vreti sa fiti, credeti in voi, indiferent de ce va spun celelalte “gaini”. Zburati daca asta simtiti, nu asteptati validarea nimanui, o aveti pe a voastra si este singura care conteaza. Nu aveti nevoie de altceva daca credeti in voi. Aveti o singura viata, este pacat sa o traiti in curtea unei ferme de gaini, ca o gaina. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Dezvoltarea perceptiilor interioare

 Dezvoltarea perceptiilor interioare determina schimbarea lumii exterioare. Daca doiriti, puteti incepe acest proces facand exercitiul urmator –
,,Inchide ochii si imagineaza-ti o experienta vizuala foarte vie,cum ar fi un apus de soare tropical sau un varf inzapezit de munte.Poti alege orice imagine, dar ea trebuie sa fie foarte vie si detaliata.In continuare, imagineaza-ti un gust preferat, cum ar fi acela de ciocolata sau de cafea. Scufunda-te din ce in ce mai mult in aceasta senzatie, pana cand ajungi sa o simti efectiv.
Treci apoi la un sunet care iti place,apoi la o textura minunata, cum ar fi catifeaua, iar in final la un miros sublim, cum ar fi cel de trandafir sau cel de liliac.
Dupa ce ti-ai imaginat aceste cinci experiente senzoriale, deschide ochii si vei ramane uimit de ceea ce vei vedea. Lumea ti se va parea incredibil de vie, culorile stralucitoare , aerul pare ca vibreaza.
Fiecare dintre noi are puterea de a-si crea propria realitate. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Puterea celor 3 Cuvinte

Sunt trei cuvinte in orice limba care reprezinta cadrul de baza al imaginii de sine, al conceptului de sine. Cum le folositi zi de zi, va pot determina cursul vietii voastre.
Primul dintre acestea este “EU”, care te reprezinta simplu pe tine. Al doilea cuvant special este “SUNT”, acesta reprezinta credintele tale despre cine esti in prezent. Si ultimul, dar nu mai putin important este “POT”, care reprezinta increderea pe care o ai in fortele tale, credinta ta despre cat de capabil esti sa realizezi lucruri viitoare.
Cand pui agentul “EU” alaturi de credinta “SUNT” si “EU” alaturi de “POT”, ceea ce urmeaza dupa aceste statementuri sau se insereaza intre ele, creaza un set de asocieri de sine, care formeaza fundatia identitatii tale prezente, cine esti si cine o sa devii tu. Cu alte cuvinte, aceste afirmatii ale tale iti creaza formarea unui tablou mental a felului in care tu te vezi pe tine.
Spre exemplu: “EU si SUNT” – Eu nu ajung niciodata la timp. Eu nu sunt bun de nimic. Eu sunt inadaptat social. Eu sunt neglijent. Eu sunt un nimic. Eu sunt destept. Eu sunt o persoana buna. Eu sunt capabil.
Pe de alta parte: “EU si POT” – Eu nu pot sa slabesc. Eu nu pot sa fac economii. Eu nu pot sa ma concentrez. Eu pot sa duc lucrurile la bun sfarsit. Eu pot sa imi imbunatatesc relatiile cu ceilalti. Eu pot sa imi gasesc un job mai bun. Eu pot sa imi fac noi prieteni. Eu pot sa fac alegeri sanatoase.
Neurostiinta a aratat de ce motivul acestor afirmatii este atat de puternic. Mai exact, aceasta spune ca aceste asocieri personale ne influenteaza comportamentele. Etichetandu-te pe tine ca o persona cu capacitati limitate, iti poate afecta performanta in munca, randamentul tau de zi cu zi. Acest lucru se intampla intrucat creierul tau, genereaza confirmari eronate despre propria persoana, insemnand ca tu vei gandi acea afirmatie ca fiind una adevarata si este mult mai probabil sa actionezi in modul in care iti dicteaza afirmatia, decat sa iti contrazici creierul. Dezvolti prejudecati. Daca iti spui tie: “EU SUNT PROST” mai mult ca sigur nu te vei stradui prea mult, deoarece nu crezi ca efortul tau va schimba ceva. Iar atunci cand nu reusesti, iti spui: “VEZI, ESTI PROST. In felul acesta iti confirmi credinta nu pentru ca aceasta este una adevarata, ci pentru ca tu ai actionat ca si cum ar fi una adevarata, iar comportamentele tale nu sunt altceva decat dovada acesteia. Conceptul de sine iti afecteaza viata si deciziile pe care trebuie sa le iei zi de zi. De ce spun asta? Intrucat deciziile si actiunile tale sunt strans legate de felul in care te vezi pe tine, de felul in care vezi si aplici aceste trei cuvinte, care determina experientele din viata ta de zi cu zi. Vestea buna este ca ai abilitatea de a schimba aceste afirmatii. Cum? Mai jos gasesti cateva directii in sensul acesta.
In primul rand “Fii Constient”.
Schimbarea imaginii de sine, incepe cu atentia sporita asupra dialogului interior. Folosirea celor 3 cuvinte asociate in EU SUNT; EU POT, sunt parte a experientelor de zi cu zi, de care s-ar putea nici macar sa fii constient ca le folosesti intr-un sens negativ. Simplul efort de a scrie pe o hartie timp de o saptamana poate creste constientizarea. Fii constient de conversatiile de zi cu zi cu ceilalti. Avem tendinta de a ne descrie in conversatii, folosind afirmatii precum: “Eu am facut…Eu nu am facut…”
In al doilea rand “Fii Bun cu tine”
Compasiunea fata de propria persoana, s-a dovedit a fi un important instrument in schimbarea dialogului interior si a felului de a te raporta la propria persoana. Este ceva normal pentru oameni sa foloseasca statementuri negative la adresa propriei persoane, in ideea de a se motiva sa devina mai buni in ceea ce fac. Cu toate acestea, Auto-Critica nu este niciodata la fel de eficienta ca Auto-Compasiunea. Asa ca daca observati ca “EU” este urmat deseori, de o negatie critica, incercati sa reformulati afirmatia, ca si cum i-ati spune-o unui copil de 5 ani sau celui mai bun prieten.
In al treilea rand si ultimul “Fii Intentionat”
Alege sa faci din “EU SUNT” si “EU POT” afirmatii care sunt in interesul tau, chiar si atunci cand ele nu par adevarate, la inceput. Credintele in marea lor parte, sunt simple ganduri pe care le atribuim adevarului nostru, intrucat ne-am gandit la ele, de multe ori si apoi au aparut si dovezile din comportamente ( experiente anterioare )
Ai abilitatea de a-ti creea noi credinte, prin alegerea constienta a afirmatiilor pozitive despre propria persoana, apoi cautarea dovezilor comportamentale in viata de zi cu zi. In loc sa-ti spui “NU SUNT BUN IN CEEA CE PRIVESTE REALTIONAREA CU OAMENII” iti poti spune: “INCEP SA FIU MAI BUN IN CEEA CE PRIVESTE RELATIONAREA CU CEILALTI.” Apoi alege o actiune care sa fie dominata de aceasta afirmatie si de noua credinta, precum cumpararea unei carti care te ajuta sa-ti imbunatatesti abilitatile de relationare sau angajarea unui coacher personal. Constanta si perseverenta in sens pozitiv va intotdeauna rezultate.
Cand te comporti ca si cum ceva este adevarat, incepi sa iei pozitie si sa actionezi transformand acel ceva intr-un adevar al tau.
Nu uita: Ce-ti spui, ajungi sa faci

Vorbeste-ti Frica!

In dimineata acesta, a venit randul altei emotii, poate una dintre cele mai cunoscute si cu care ne intalnim deseori in viata, sa dansam. FRICA si cat de prietenoasa poate fi ea.
Frica este o emotie si ca orice alta emotie, iti trimite un mesaj. Ea, poate fi una dintre cele mai dificile emotii prin care treci, in special atunci cand incerci sa faci schimbari in ceea ce priveste viata ta. Spre exemplu, atunci cand esti obisnuit sa faci lucruri la nivel de rutina zilnica, totul pare familiar, te simti in siguranta si confortabil cu situatia in care te afli. Sentimentul pe care il simti este numit zona de confort. Daca esti o persoana care isi petrece timpul liber mai mult pe acasa, care prefera asta in detrimentul unei iesiri la o petrecere, atunci faptul ca tu alegi sa stai acasa, inseamna ca te afli in zona ta de confort, ca acasa este locul unde tu te simti in siguranta. Daca in schimb stai acasa si un sentiment de tristete si singuratate te cuprinde si decizi ca ar trebui sa-ti faci mai multi prieteni, trebuie sa intelegi ca a alegerea ta, nu te prea ajuta in demersul tau; va trebui sa iesi in afara zonei de confort sa intalnesti oameni noi, la petreceri sau in alte cercuri aglomerate, cu care sa socializezi si sa legi prietenii noi.
Cand iesi prima oara in afara zonei de confort este foarte probabil ca vei experimenta un fel de frica, ceea ce este foarte normal. Este imposibil sa-ti traiesti viata fara sa ai momente in care iti este frica. Frica ca si alte emotii, cum spuneam mai sus, apare atunci cand simte nevoia sa ne previna ca ceva rau este posibil sa se intample, daca actionam intr-un fel sau altul. Daca motivul fricii nu este unul real si iminent ar fi bine sa o ascultam, daca in schimb motivul este altul care nu ti-ar putea viata sau integritatea fizica in pericol, atunci ar trebui sa simti frica, care este un lucru normal si sa faci lucrul acela oricum. Ideea e ca frica e benefica, daca stii cum sa faci diferenta dintre disconfort si suferinta. De fiecare data cand iesi din zona de confort si faci ceva nou, o sa simti un soi de disconfort. Vestea buna, este ca acest tip de sentiment este normal si il poti tolera pasind mai departe in afara zonei tale de confort. In felul acesta vei deveni confortabil cu noua situatie si ulterior iti vei largi zona de confort. Pe scurt zona ta de confort te va urma, de fiecare data cand pasesti in afara ei si daca vei tolera disconfortul adus de noile situatii, spatiul cel nou va da sansa zonei tale de confort sa creasca. Este extrem de important sa faci asta, daca iti doresti sa experimentezi noi situatii care iti vor aduce schimbari benefice in viata. Un nivel sanatos de disconfort este o forma de anxietate anticipata, lucru care s-ar putea sa-ti
imbunatateasca randamentul. Disconfortul ar trebui sa fie tolerabil, e ca si atunci cand trebuie sa faci o injectie, stii ca o sa te doara, dar nu va dura mult, iar durerea este suportabila, deci tolerezi disconfortul. Anxietatea insa devine o problema, atunci cand ea creaza suferinta, atunci cand sentimentul de copleseala te cuprinde si iti sta in calea realizarii a ceea ce iti doresti sa faci, diminuandu-ti abilitatile. Spre exemplu, daca ai intampinat probleme atunci cand ai fost pus in situatia de a tine un discurs in fata unei audiente, trebuie sa stii ca anxietatea a fost cea care te-a coplesit si cel mai probabil te-ai simtit paralizat. Panica care te cuprinde si frica ca ceva rau este posibil sa ti se intample, sunt sentimente mistuitoare si care te fac pe tine sa suferi. Atunci cand te afli in astfel de stari, nu este tocmai indicat sa actionezi. Credinta ta ca vei reusi, nu este una tocmai puternica, asa ca sansele sa duci la indeplinire ceea ce ti-ai propus sunt destul de mici si experienta nereusita nu va face altceva decat sa-ti adanceasca credinta ca nu vei reusi, daca faci ceva nou.
Anxietatea apare atunci cand gandurile tale legate de ceea ce nu vrei sa aiba loc in noua situatie, depasesc la numar gandurile legate de ceea ce ai vrea sa se intample. Suferinta, este rezultatul focusarii pe ceea ce poate iesi rau, in loc a focusarii pe ceea ce poate iesi bine, daca faci sau nu acel lucru. A face ceva diferit, poate face pe aproape oricine sa simta un pic de disconfort, dar acesta nu trebuie lasa sa te opreasca din demersul tau de a face acel lucru, care iti poate aduce ceva bun in viata ta. Daca anxietatea isi face aparitia si te paralizeaza, incearca sa dai un pas inapoi si refocuseaza-ti gandurile pe lucrurile pozitive, de ce ai nevoie sa faci acel lucru nou, ce beneficii vei avea dupa ce il vei face etc. Daca acest exercitiu nu merge, inseamna ca ai pasit foarte departe in afara zonei de confort si nu este indicat sa inaintezi, ar fi bine sa dai cativa pasi inapoi, pana cand simti ca disconfortul devine mai tolerabil. Retine aceasta regula: Disconfortul se simte mai mult bun decat rau, poate te simti inconfortabil dar cu toate astea iti doresti sa mergi mai departe pentru a ajunge acolo unde vrei. Suferinta este pe de alta parte mai mult rea decat buna, sentimentele negative sunt coplesitoare si nu te poti focusa asupra a ceea ce vrei sa faci. Frica poate devenii prietena ta daca stii sa faci diferenta intre discomfort si suferinta.
CURAJUL NU INSEAMNA CA NU ITI VA FI FRICA. CURAJUL INSEAMNA CA NU VEI LASA FRICA SA TE OPREASCA.
De saptamana aceasta incepeti sa va vorbiti frica! E natural, normal si benefic! Succes! Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Cea mai buna zi!

Bob Moawad spunea:Cea mai buna zi din viata ta este aceea inca care decizi ca viata ta iti apartine numai tie, fara scuze si pretexte, fara cineva pe care sa te sprijini, baza sau pe care sa-l poti acuza. Darul este al tau – o uimitoare calatorie – si numai tu esti responsabil pentru ce traiesti. Aceasta este ziua in care viata ta incepe cu adevarat. Adesea ni se intampla sa ne gasim scuze, sa dam vina pe ceilalti, pe mediul inconjurator, pe anturaj sau pe familie pentru a ne justifica lipsa de motivatie sau esecul. Sunt ei oare responsabili pentru modul in care ne traim propia viata? Ce se intampla atunci cand suntem fericiti? Tot ei sunt de vina? Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Empatia!

 Un termen atat de des folosit in zilele noastre. Oare ce inseamna si ce anume vrea sa spuna metafora: “A te pune in papucii altcuiva”
Empatia este abilitatea de a intelege si impartasi trairile celuilalt, ca si cum ar fi ale tale. Pun accent pe ultima parte a frazei “ca si cum”. Empatia nu merge dincolo de acest, ca si cum: Gandim cum ar fi daca, apoi simtim, apoi actionam si abia la final putem spune ca vorbim de empatie. Aceasta ne permite sa simtim impreuna cu cealalta persoana, dar nu neaparat sa manifestam compasiune.
Compasiunea apare atunci cand discutam de interes empatic. Interesul empatic reprezinta nu doar intelegerea si trairea sentimentelor pe care cineva le manifesta la un moment dat, ci si dorinta de a ajuta acea/acele persoana(e), daca simtim ca ea necesita asta sau ni se cere asta.
Forme de empatie, extrem de importante in acest proces:
– Auto Empatia: Capacitatea noastra de a fi constienti de propriile trairi si emotii. Facilitarea dialogului dintre sentimentele interne. Constientizarea a ceea ce se intampla in interiorul nostru, fara a ne judeca.
– Empatia in Oglinda: Capacitatea de a te pune in locul celuilalt. De a copia intentionat, sau nu, starile altora pentru a ne reflecta pe noi in ele. Acest tip de empatie mai este denumita si empatie emotionala si/sau afectiva.
– Empatia Cognitiva: Capacitatea de a intelege starile celorlalti fara a judeca.
Si nu in ultimul rand:
– Actiune Empatica. Aceasta este capacitatea de a gasi actiuni, in conformitate cu starile si nevoile celorlati. Aceasta ultima forma este foarte importanta intrucat trebuie inteles ca actionam pentru noi insine in contextul starilor si nevoilor celorlalti.
In concluzie: Empatia este capacitatea de a te imagina pe tine ca si cum ai fi celalalt si nu de a te imagina pe tine in celalalt. Empatizezi pentru a te simti pe tine in primul rand si in al doilea rand pentru a-l simti pe celalalt. Empatia ca orice alt proces psihic se construieste, ea nu este o stare. O persoană are nevoie in primul rand de un anumit grad de empatie, înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune. Multi inteleg Empatia prin identificarea cu celalalt prin traire, insa este vorba despre o interpretare a Eului altora, prin prisma propriului Eu. De a te detașa de celalalt, de a nu ne identifica cu celalalt, pentru a evita amestecul emoției noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt și pentru a fi astfel și mai capabili de a-l ghici, de a-l înțelege și de a-l ajuta pe celălalt.

Lucruri pe care nu ai vrea sa le auzi daca ti-ai asculta subconstientul.

1.Nu-mi place suferinta cronica emotionala. Dar imi plac scuzele pe care mi le confera.
2.Imi exagerez problemele pentru ca acestea sa para imposibil de rezolvat. Atunci , nu mai este nevoie sa ma chinui sa le rezolv.
3.Pretuiesc haosul pe care l-am creat in viata mea. Este cea mai buna razbunare impotriva parintilor mei ingrozitori.
4.Sunt plictisit si fara nici un scop, asa ca tot creez drama ca sa ma amuz.
5.Imi folosesc barbatul pentru sprijin financiar , desi nu pot sa-l suport.
6.Am crescut cu rusine si acum ma fac de rusine intruna. Fac multe lucruri pentru a-mi da motive sa fiu dezamagit.
7.Acel sentiment de gol adanc din interiorul meu , il numesc „acasa” caut implinire in lucrurile care nu ma implinesc (mancare,televizor, alcool, droguri, tigari, relatii fara sens, etc… fac toate astea pentru a tine in viata goliciunea din interior. Nu stiu ce as fi fara ea.
8.Refuz sa am grija de mine pentru ca altii sa o faca.
9.Sunt enervant si gasesc o satisfactie ciudata in atentia negativa pe care o primesc.
10.Nu stiu cine as fi fara acest sentiment de inutilitate, asa ca fac in continuare lucruri care sa ma faca sa ma simt fara valoare, inutil.
11.Ma tin ocupat pana peste cap pentru a-mi evita casatoria mizerabila.
12.Imi folosesc nevasta pentru sex si mancare desi nu imi pasa deloc de ea.
13.Indiferent de ce fac, gasesc o cale de a ma critica, ca metoda de a tine in viata traditia familiei.

Invata cum sa nu mai fii MINTIT!

Zece principii de decodificare a limbajului non-verbal
Daca politicienii, oamenii de media si publicitarii invata metode sofisticate de persuasiune, si de programare neuro-lingvistica, avem si noi, “gusterii” metodele noastre de aparare si riposta. Ele sunt naturale, caci vin din observare, analiza si intelegerea raportului: cauza-efect.
Sa pornim de la regula jucatorului de pocher care spune asa: “Daca nu iti dai seama, in primele 5 minute, cine este fraierul de la masa, inseamna ca tu esti!”
Observarea completa: “Nu este suficient sa privesti! Trebuie sa observi ca sa vezi!” (Joe Navarro-FBI).Cunoastere situationala: activarea si intretinerea celor 5 simturi.
Observarea in context: In anumite situatii limita cum ar fi accidentele, creierul limbic dicteaza un anumit set de comportament. In cazul accidentelor, oamenii sunt socati, in cazul examenelor se instaureaza, inevitabil tensiunea.
Recunoasterea mesajelor universale: De ex. Strangerea buzelor, pana cand ele nu se mai vad tradeaza universal, ca ceva nu este in regula.
Decodificarea mesajelor particulare:Studierea cu atentia a obisnuintelor comportamentale si mai ales tiparul lor repetitiv. Ex: cineva care se scarpina in cap sau isi musca buza in timp ce vorbeste dezvaluie emotivitate, nesiguranta, stanjenire.
Stabilirea elementelor nonverbale de baza intr-o comunicare: Pentru asta se studiaza in paralel mina normala, relaxata, neproblematica cu cea stresata.Remarcati, inca de la inceput postura de baza a partenerului, urmarind modificarile limbajului trupului in contact cu diferite predispozitii: stres, teama, placere, nervozitate, anxietate, bucurie etc.
Extragerea cat mai multor indicii din contactul vizual
Observarea schimbarilor de comportament: De ex: Un copil care freamata de placere la auzul vestii ca va merge in parcul de distractii va trada dezamagirea cand va constata ca parcul este inchis.Corpul tradeaza intentia, chiar daca mintea se ascunde in spatele diferitelor masti. Detectarea semnalelor nonverbale false.
Diferentierea dintre starea de confort si disconfort psihic.
Observarea celuilalt se face intotdeauna in discretie
Suntem in an electoral, ar fi interesant sa fim atenti, nu numai la discursul politic, ci mai ales la reactiile limbice care marcheaza comportamentul non-verbal. Creierul mare rationeaza prin cele doua emisfere, dar cel limbic reactioneaza onest la stimulii subconstientului si de aceea se mai numeste si creierul reactiv. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Cine? Care?

Cine este cel mai bun profesor?
– Suferinta.
Iar cel mai rau profesor?
– Placerea.
Care este abilitatea cea mai rara?
– Capacitatea de a da.
Cea mai buna abilitate?
– Capacitatea de a ierta.
Care este cea mai dificila abilitate?
– Abilitatea de a tacea.
Care este cea mai importanta abilitate?
– Abilitatea de a cere.
Care este cea mai necesara abilitate?
– Capacitatea de a asculta.
Care este cea mai periculoasa lupta?
– Cea fanatica.
Care este obiceiul cel mai neplacut?
– Cheful de cearta.
Care este obiceiul cel mai nociv?
– Vorba multa.
Care persoana este cea mai puternica?
– Oricine este capabil sa inteleaga Adevarul.
Care persoana este cea mai slaba?
– Oricine se simte mai puternic.
Care este persoana cea mai inteligenta?
– Cea care isi urmeaza inima.
Ce afectiune este cea mai periculoasa?
– Atasamentul de corpul fizic
Cine este cel mai sarac?
– Cine iubeste cel mai mult banii.
Cine este mai aproape de Dumnezeu?
– Cel milostiv.
Cine este cel mai slab?
– Care Invinge pe altii.
Cine este cel mai puternic?
– Care invinge pe sinele sau.
Cum sa te lupti cu problemele?
– Cu bucurie.
Iar cu suferinta?
– Cu rabdare.
Care este semnul unui suflet sanatos?
– Credinta.
Care este semnul unui suflet bolnav?
– Disperarea.
Care sunt semnele actiunilor gresite?
– Iritarea.
Care sunt semnele faptelor bune?
– Pacea sufleteasca. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Terapia prin arta sau Art Terapia.

Aceasta este o forma de terapie care utilizeaza arta, sub diferitele ei forme, ca principala metoda de comunicare si exprimare.  Acest tip de terapie poate ajuta persoane cu diverse probleme emotionale, comportamentale, si chiar pe cele cu probleme de natura clinica.
Benefica chiar si in cazul unor diagnostice precum cancerul sau alte boli incurabile (ajutand la acceptarea mai rapida a diagnosticului si inceperea din timp a tratamentului medicamentos), terapia prin arta ajuta atat in formele usoare ale problemelor de ordin emotional cat si in cele mai complicate din punct de vedere medical. De asemenea cazuri precum travaliul de doliu, stresul zilnic, furia interioara, in tristeti, depresii, anxietatii, traume, autism etc sunt rezolvate sau ameliorate prin aceasta forma de terapie. Aceasta poate fi folosita in grupuri si/sau individual in functie de nevoile fiecaruia. Asa ca fie vorba de terapia prin muzica (cantatul la un instrument, ascultatul ei si chiar cantatul) sau terapia prin dans (utilizarea miscarilor de dans, prin care se produc descarcari uriase de endorfina, la nivelul creierului. Aceasta fiind denumita si molecula fericirii), pot ajuta considerabil in ameliorarea si chiar vindecarea unor probleme precum cele expuse mai sus. Pe scurt Art Terapia poate fi un mix de desene, colorare, pictura, sculptura, olarit, gastronomie si cam orice credem ca reprezinta arta pentru noi. Toate aceste lucruri sunt facute de multe ori ca si hobbie-uri, mai ales in weekend-uri, de ce sa nu le folositi in dezvoltarea voastra personala, in felul acesta aratandu-va voua insiva cat de mult va iubiti.
Si inca ceva, nu iti trebuie talent pentru a te exprima prin arta. La inceput poate parea nenaturala experienta, lucru normal intrucat persoana nu este obisnuita cu acest mod de exprimare. Dar pana la final acest proces creativ, devine unul foarte recompensant. Si pana la urma nu esti acolo sa creezi o opera de arta. Esti acolo pentru a te simti liber.

Tu esti Soarele!

O teorie interesanta spune ca “Soarele nu vede niciodata umbra”. Asta pentru ca Soarele este o stea aflata in centrul sistemului nostru solar iar Pământul, toate celelalte planete, asteroizii, meteoriții, cometele, precum și cantitățile enorme de praf interplanetar orbitează (se invart) în jurul său.
Oamenii educati, după ce îşi construiesc o afacere, nu stau şi îşi contemplă opera, mai mult, atunci cand se confruntă cu anumite probleme şi oportunităţi nu se mulţumesc în a le privi doar dintr-un singur unghi – îşi imaginează diverse roluri şi ipostaze şi caută să vadă părţile ascunse – umbrele, şi ce se ascunde in părţile acestea. Astfel, află şi identifică noi soluţii şi găsesc noi sensuri si raspunsuri la noile provocări pe care competiţia nu le văd, sau le trec cu vederea. Dezvoltarea personala te ajuta sa ti identifici resursele, obiectivele si sa le aplici. Echilibru, psiholog Mihail Jianu

Relatii (ne)sanatoase!

Auzim deseori, povesti despre relatii nesanatoase, despre oameni pentru care a oferi o data, de doua ori, de trei ori nu este de ajuns. Cand oferi si iar oferi si oferi si mai mult, este pentru ca niciodata nu consideri ca ai facut suficient, vrei sa ajungi intr-un punct critic in care persoana cealalta sa-ti intoarca “investitia”. Cand acest lucru nu se intampla te simti ranit, nevalidat si dezamagit de propria persoana, te invinovatesti pentru toate datile cand ai oferit si nu ai primit nimic inapoi.
Sa nu intelegem ca a oferi este ceva rau, departe de a fi adevarat, este rau atunci cand faci acest lucru, pentru a pastra oameni langa tine, pentru a obtine atentia acestora asupra ta, pentru a-i controla crezand ca daca le oferi mereu, ei iti vor fi datori pe viata…Daca faci asta, vei ajunge intr-o zi, sa realizezi ca ai devenit o persoana care ofera prea mult, in situatii gresite sau unor oameni nepotriviti si ca tot ce faci si ai facut a fost luat “for granted”, ca ai ajuns un “pres” pe care se sterg si s-au sters toti. Ajungi sa te simti vinovat pentru ca nu ai stiut sa zici “NU” cand trebuia. De multe ori acestor oameni le este frica sa se opreasca din oferit intrucat au impresia ca nu vor mai detine “controlul/puterea”. Acestia se valorizeaza in functie de cat de multe pot face pentru semenii lor, si nu pentru cat de multe pot face pentru ei insisi sau pentru calitatile lor, pentru caracteristicile sau valori lor. Si haideti sa fim sincer, daca oferim si oferim si iar oferim, unor persoane pe care abia le-am cunoscut sau relatia nu este una foarte avansata, cand mai avem timp sa vedem capacitatea acestora de a oferi inapoi sau ce fel de oameni sunt. De multe ori vedem persoane care declara ca adora ideea de a fi indragostite sau persoane focusate, intr-o relatie, pe ideea casatoriei si fac tot posibilul ca sa se ajunga acolo; persoane focusate sa construiasca nu stiu ce “viitor” impreuna cu partenerul(a) etc, de cele mai multe ori acestea nu observa faptul ca cealalta persoana implicata nu se mai afla in “barca” de mult timp. La final se simt abandonate, triste si pline de regrete. Le auzim spunand replici precum: “I-am dat 10 ani din viata; I-am dat toata tineretea mea; I-am dat tot ce si-a dorit, nu inteleg de ce a plecat etc…” Genul acesta de persoane sunt flamande dupa afectiune, dragoste, atentie, dar nu din partea propriei persoane, ci din partea celorlalti. Lucru total gresit!
Cel mai valoros dar pe care ti-l poti face tie, este acela de a te aprecia pentru tot ceea ce faci pentru tine, ceea ce esti, pentru a te iubi si admira, pentru a te increde in tine, pentru ca daca tu nu stii sa-ti oferi tie insuti, de ce astepti sa iti ofere altcineva ceea ce tu singur nu poti sa-ti oferi. O sa ne intrebam cand ne dam seama ca oferim in exces? Ei bine cand realizam ca ne-am pierdut respectul fata de propria persoana si demnitatea. Ca sa nu ajungem aici, este bine sa dam sansa celorlalti sa ofere la randul lor, reducand din modul nostru excesiv de a oferi, astfel incat relatia sa devina reciproca si balanta corect echilibrata. Cerul nu se va prabusi daca vei renunta sa mai oferi atat de mult, unor oameni pe care poate abia ii cunosti sau nu ii cunosti deloc.
Tu ce crezi despre tine? Oferi prea mult? Primesti prea mult? Primesti si Oferi inapoi la randul tau? Oferi si Primesti in egala masura?
Nu fi “Mos Craciun” tot timpul anului, 24/24!
Fii tu insuti! Ofera-ti in primul rand, dreptul de a-ti da tie ceea ce vrei sa le dai celorlalti! Invata sa oferi corect si ECHILUBRAT! Echilibru, psiholog Mihail Jianu.