Anonimat.

Pentru om, maretia sta in anonimat, a fi anonim este lucrul cel mai maret. Catedrala cea mareata, lucrurile cele mai importante din viata, sculptura cea frumoasa, trebuie sa ramana in anonimatul timpului. Acestea nu apartin nimanui, precum adevarul. Adevarul nu-mi apartine nici mie, nici tie, este absolut obiectiv si anonim; daca tu spui ca ai dobandit adevarul atunci nu mai esti anonim, esti mult mai important decat adevarul. Totusi, o persoana anonima poate sa nu fie niciodata mareata . Probabil ca nu va fi niciodata mareata, pentru ca nu vrea sa fie mareata, mareata pentru lume sau chiar pentru sine. Nu are adepti. Nu are un altar, nu se lauda. Dar, din nefericire, majoritatea dintre noi, vrem sa ne laudam, vrem sa fim mareti, in centrul atentiei, vrem sa fim cunoscuti, vrem sa avem succes. Succesul duce la faima, dar oare nu este un lucru lipsit de semnificatie? Este precum cenusa in vant. Orice politician este cunoscut si este datoria sa de a se face cunoscut asadar acesta nu este maret. Maretia trebuie sa fie necunoscuta pentru interior si sa reprezinte nimicul pentru exterior; si pentru aceasta este nevoie de o mare patrundere, de o mare intelegere, de o mare afectiune.