Never let me go

Featured

Ruth, Kathy şi Tommy şi-au petrecut copilăria într-o aparent idilică şcoală-internat din Anglia. Pe măsură ce se maturizează, încep să-şi dea seama că trebuie să înţeleagă puterea dragostei care-i uneşte, în timp ce se pregătesc pentru realitatea bântuitoare ce-i aşteaptă.

Daca merg la psiholog sunt “nebun“?! Nu, nu sunt “nebun“ sunt educat!

Indemnul de a merge la psiholog este uneori o necesitate de a descoperi  anumite resurse inca neutilizate, uneori  avem nevoie de raspunsuri obiective, profesionale si neuter la anumite problem personale, dar descopar ca poate fi interpretat ca o acuza, ca o lipsa de respect si catalogat mersul la psiholog ca un lucru negtiv. Prin urmare, am fost curios sa fac un mic inventar al obstacolelor pe care si le pun in cale posibilii beneficiari care trec pragul unui cabinet psihologic.

Eu stiu mai bine ce sa fac. Refuzul de a comunica uneori cu o persoana avizata pentru  o observa Eul nostrum din exterior, lasa de dorit. Nu contest increderea in sine si in propriile posibilitati, nici capacitatea de a lua cele mai bune decizii in  anumite moment importante din viata noastra. Nu pot, insa, ignora ca noi invatam de la ceilalti si propriul potential infloreste din copilarie si se termina la batranete. Daca aleg mereu aceleasi solutii dintr-o incapatanare, teama, carente educationale, frica sau naivitate.Uneori eu detin rezolvarea problemelor , s-ar putea sa ma trezesc ca m-am tot invartit in propriul carusel: speranta, curaj de a actiona, dezamagire, uimire, frustrare.

Mie sa imi dea psihiatrul pastile, vorbaria nu ma ajuta. Pastilele sunt excelente pentru anumite tulburari psihice, dar nu rezolva orice problema. De exemplu, nu omoara tracul de a vorbi in public, iar dependenta de anxiolitice nu mi se pare o idee fantastica. Pastilele actioneaza cateodata ca o vata pusa peste rana. Daca nu le mai iei, rana se redeschide.

Mersul la psiholog este un lux. In conditiile luptei pentru painea de zi cu zi, plata facturilor, a ratelor la banca,  sa te asezi in scaun si sa il platesti pe unul ca sa iti asculte povestea despre cat de greu iti este pare absurd, ba chiar iresponsabil. Dar deja problemele tale se imultesc, solutiile tale se diminueaza constant, iar  prietenul/ prietena nu te mai asculta cu atentie si empatie, seful tipa ca trebuie sa produci mai mult si tot ce ai vrea e sa iti iei lumea in cap ca sa uiti de toate si cate si mai cate rele si belele, parca ai vrea urechea deschisa si mintea limpede care sa te ajute sa gasesti drumul pe care l-ai pierdut cu cateva miscari de viata inainte. Prioritizarea problemelor trebuie facuta. Sa alegem sa ne plangem de mila sau sa actionam in sens pozitiv?!

Nu ma intereseaza ce se intampla cu mine din punct de vedere psihic. Asta suna a sah mat. Ce sa vorbesti cu dorinta de ignoranta? Totusi, e fascinant ce se ascunde in spatele acestui refuz radical. E frica de monstri ascunsi in adancul inconstientului (desi aproape toata lumea stie cum e treaba cu somnul ratiunii), e o lipsa de placere in reflexivitate (prea multe intrebari distrug cheful de viata), e un deficit de probleme importante, deci de prilejuri de a analiza de ce si cum am ajuns tocmai aici si nu altundeva si, mai ales, cum as putea pleca spre alte taramuri mai insorite? Ma declar habarnist, dar interesat de raspuns.

Mi-e frica sa nu descopar cine stie ce nebunie, care sa ma copleseasca. Daca ai pe dinauntru vreo nebunie, deja te copleseste. Te face sa simti ca ai pierdut controlul sau ca nu valorezi nimic, ca altii au avut oportunitati si tu nu, sa iti gasesti scuze ca nu incerci sa fii mai mult plus n moduri de a gandi si actiona disfunctional. Mi se pare mai simpatic sa te uiti la nebunie si sa vezi cum te pacaleste sa te autosabotezi si apoi incerci sa o pacalesti tu pe ea( daca poti).

Nu cred ca a vorbi cu cineva poate sa imi rezolve mie problemele. Adevarul e ca pare magic. Esti catranit si obosit de cruzimea oamenilor si nedreptatea vietii si nu pare posibil ca ce iti spune altcineva sa ii faca pe oameni mai buni sau ca viata sa dea ce trebuie celor care merita. Ventilarea emotionala nu il scoate din miezul problemelor pe cel care nu are mare nevoie de comunicare despre sine, dar invatarea de strategii de a te bucura de ceea ce ai si ceea ce sunt ceilalti s-ar putea.

Nu vreau sa ma gandesc la problemele mele. Dar ele se gandesc la tine. Nu te lasa sa dormi noaptea, te fac sa te pierzi in iluzii, urmarind vietile altora la televizor, band sau drogandu-te ca sa iti adormi spiritul. Indesarea mizeriei sub covor nu face camera mai curata si, mai devreme sau mai tarziu, te trezesti ca, sub fiecare calcatura prin viata, colcaie viermi si mult praf.

Mi-e teama ca as deveni altcineva. Altcineva mai fericit si mai functional. A te schimba in bine este inspaimantator asa cum e orice transformare. Confortul psihic pe care ti-l da obisnuinta e zguduit de ideea de necunoscut. Dar oare nu merita riscul?

Mai sunt multe de spus despre beneficiile secundare ale diferitelor tulburari mintale sau ale modalitatilor neadaptative de a exista (cum ar fi, de exemplu, placerea de a te victimiza care genereaza atentie si compasiune pentru o perioada scurta de timp), despre frica de intimitate si vulnerabilitate in fata strainilor, despre mituri, idei pre si prost-concepute legate de spalarea rufelor in familie si sunt convins ca cei care citesc aceste randuri stiu alte cateva. Recomandarea mea este simpla: Cerceteaza, analizeaza apoi aplica!

Cu si despre iubire!

Iubirea este unul din cele mai folosite cuvinte, auzite cel mai des si la care se raporteaza fiecare om, de care are nevoie.
Desi la indemana este o iubire declarativa, “de plastic“, exista oameni care nu lupta sa o gaseasca pe cea reala, cea care vine din inima omului.
Traind prin iubire, omul nu mai este doar el, constata ca celalalt devine mai important, mai semnificativ.
Numai iubirea adevarata, fara egoism, scoate ce este mai frumos din noi, ii face sa creasca.
Astfel, viata trece frumos numai prin iubire, nu ne putem baza pe nimic, ceea ce este essential in viata unui om este iubirea. Sa dai atentie prezentului, poti sa-l imbunatatesti, poti privi cu incredere spre viitor.
De ce sa facem sa dispara specii de sentimente, asa cum oamenii au dus la disparitia a multor specii de animale, pasari, flori din natura?!
Si totusi sunt oameni care nu gasesc iubirea in cei din jur, si iubesc marea, munitii, animalele, muzica.
Miracolul vietii, mecanismul ireprosabil dupa care functioneaza corpul uman, echilibrul din natura sunt usor perceptibile, dar cati inteleg oare ca toate sunt creatii ale lui Dumnezeu.
Desi este creat din iubire, omul se raporteaza mai tot timpul la material, la durata limitata a vietii- nasterii si varsta mortii, aceasta din urma putand fi atat de bine o zi sau 100 de ani.
Insa omul prefera sa nu accepte ceea ce nu intelege, ce nu ii este la indemana, fara sa constientizeze ca nici copilul nu-si intelege intotdeauna parintii, dar din dragoste pentru ei ii asculta.
Astfel, se ajunge ca sa nu mai vibreze in astfel de suflete nemultumite, descurajeate, pline de griji, semanand un Eu plin de tristete si zgomot.
Cauza oricarei lipse de iubire este lipsa de credinta, neancrederea, lipsa de convingere.
Omul poate fi asemenea copacului, respective aproape de pamant, care se leaga de cele materiale ori poate fi mic, dar cu insusiri minunate sau poate sa-si extinda stapanirea asemenea arborilor cu crengile rasfoite in vazduh si cu radacini de jur imprejur.
Sunt oameni care au firea puternica ca lemnul cel tare al copacului, dar in acelasi timp pot sa-si pastreze inima calda, sa ajunga blanzi, cautand pacea.
Astfel, intreaga natura ajuta omul sa evolueze, saajunga la intelepciune, cautand linistea si armonia. In acelasi mod, se poate concluziona si in urma observarii scoartei, a cojii netede sip line de viata, a arborilor tineri in comparative cu ceea plesnita, aspra si putem astfel intelege ca timpul ne poate ajuta sa ne perfectionam interiorul, sa-l prefacem si ca el nu este aliatul timpului, dar poate fi al sufletului.
Putem intelege si de la pomii roditi, ca nu este bun sufletul sterp, ci el ne va duce roade bune si multe daca ne vom adapa din izvoare curate, datatoare de viata.
De ce sa nu resplatim viata primita in loc sa o risipim, de ce sa nu ii facem pe cei din jur parteneri ai sufletului nostru, de ce sa nu ne transformam timpul in prieten?
Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

STILURI DE GANDIRE NESANATOASE

Filtrarea: Consideri aspectele negative ale unei situatii si le amplifici, lasand pe dinafara aspectele pozitive ale aceleiasi situatii.
Gandirea polarizata: Lucrurile sunt albe sau negre, bune sau proaste. Daca nu esti perfect, atunci esti un ratat. Nu exista cale de mijloc
Generalizarea: Tragi o concluzie generala plecand de la un incident sau de la o informatie. Daca ceva negativ ti s-a intamplat atunci se va intampla la fel si data viitoare.
Citirea gandurilor: Fara ca ei sa iti spuna, tu stii deja ce gandesc si ce simt ceilalti, precum si de ce se comporta asa cum o fac. Stii chiar si cum te privesc oamenii si ce cred despre tine.
Catastrofarea: Te astepti la ceva dezastruos. Ai auzit sau citit despre ceva negativ intamplat cuiva si imediat incepi sa te gandesti “daca mi se va intampla si mie asta?” “daca va urma o tragedie?” “daca si eu sufar de asta?”
Personalizarea: Crezi ca tot ce fac si spun ceilalti are cumva o legatura cu tine sau se refera la persoana ta. Te compari des cu ceilalti incercand sa vezi unde te situezi: cine e mai bun, mai frumos, mai inteligent, mai reusit dintre voi?
Eroarea controlului: Daca te consideri controlat de factori externi, atunci esti o victima a sortii, o persoana neputincioasa, nu poti schimba nimic, puterea este intotdeauna la altii. Daca consideri ca cea mai mare parte din control vine din tine, esti supra-responsabil dar si vinovat de actiunile celorlalti, de cum se simt cei din jur, porti poverile tuturor si fericirea altora depinde in primul rand de tine.
Eroarea dreptatii: Tu stii cel mai bine ce este bine, dar ceilalti nu te asculta sau nu sunt de acord cu tine. Simti resentimente si frustrare pentru ca ceilalti nu vad lucrurile asa cum le vezi tu, adica corect.
Invinovatirea: Ceilalti oameni sunt vinovati pentru ce merge prost in viata ta, ei sunt responsabili pentru cum te simti, pentru nefericirea ta, pentru situatia in care te aflii. La polul opus, tu esti vinovat pentru toate.
Asa trebuie: Ai o lista interna pentru cum ar trebui sa fie facute lucrurile, lista pe care ceilalti ar trebui sa o urmeze, in caz contrar, te enervezi . Persoanele care incalca aceste reguli te infurie, iar daca tu esti nevoit sa le incalci, te simti vinovat si esti furios pe tine.
Rationalizarea emotiilor: Ceea ce simti este automat adevarat. Daca te simti prost, plictisitor si neimportant, asta inseamna ca esti prost si plictisitor si neimportant.
Eroarea schimbarii: Te astepti ca ceilalti sa se schimbe astfel incat sa se muleze pe ceea ce iti doresti tu, pentru asta apelezi la insistenta, presiune si coercitie. Trebuie cumva sa ii schimbi pe ceilalti deoarece doar asa vei putea fi multumit, fericirea ta depinde in exclusivitate de ce fac ceilalti.
Etichetarea globala: Una sau doua trasaturi definesc o persoana per total. El este un alcoolic. Ea este o corporatista.
Eu trebuie sa am dreptate!: Incerci sa demonstrezi constant si sa arati ca ai dreptate si ca opiniile tale sunt valide. Este exclus sa gresesti asa ca prin justificari, exemple si argumentari depui eforturi considerabile sa le arati celorlalti ca ei se insala.
Eroarea Recompensei Divine: Speri ca intr-o zi tot sacrificiul tau si negarea propriilor nevoi sa iti aduca acea binemeritata recompensa deoarece cineva undeva tine scorul si vede ca esti mai bun ca ceilalti. Daca recompensa pe care o astepti nu vine, esti amarat si iritat ca nu ai primit ce ti se cuvenea.

 

Prima vizita la psiholog

Prima întâlnire cu un psiholog este fără îndoiala un eveniment interesant pentru fiecare. Uneori suntem înclinați să credem că, întrucât se ocupă de probleme psihice, psihologul trebuie să fie un soi de guru cu puteri supranaturale. Ceea ce nu este adevărat.
Mergem la psiholog din mai multe motive: suntem curioşi şi am vrea să ştim cu ce se ocupă psihologul şi cum face ceea ce face; pentru că am epuizat toate formele de tratament convențional, ba chiar alternativ, şi apelăm la psiholog ca la o ultimă speranță; pentru că suntem atraşi de ocultism, de tot soiul de sisteme yoga care mai de care potente şi am vrea şi puțină psihologie.
Nu am auzit încă de nimeni la noi, la români, care să se adreseze psihologului din capul locului, cam aşa cum te adresezi unui medic de circă.
Desigur că există mai multe cauze, dacă aşa stau lucrurile:
1. oamenii nu fac diferența dintre psiholog și psihiatru;
2. psiholog=ai probleme cu capul;
3. psihologul este perceput ca o persoană la care nu este bine să ajungi.
Dacă totuşi am depăşit toate aceste inconveniente şi blocaje şi am ajuns în cabinetul psihologului, ne aşteaptă noi surprize. Psihologul nu este desigur un guru, el nu ştie şi nu poate tot, nu are “puteri” şi nici măcar nu prea pare, la prima vedere, un priceput – nu poartă halat alb, stetoscop atârnat de gât, nu are pe birou un rețetar şi parafă şi nici un aparat de verificat tensiunea. Psihologul este un om ca toți oamenii, cu nimic ieşit din comun, şi de aici poate primele semne ale dezamăgirii noastre – ne aşteptam la cu totul altceva!
Mai mult chiar, dacă rotim ochii prin cabinet, care nu este la drept vorbin un “cabinet” medical, ci seamană mai degrabă cu o cameră de locuit, ei bine, nici în această privință nu putem spune că psihologul ne-ar inspira mai multă încredere. Desigur toate aceste elemente de descurajare explică şi ele de ce oamenii nu prea dau ghes la psiholog.
Dacă psihologia este percepută de omul de rând într-o manieră care aminteşte de “terapiile” magice, este evident ca aşteptarile lui împrumută și ele din scenariul tipic al vindecărilor paranormale. Ce este specific acestui mod de raportare la fenomenul vindecării, este tocmai atitudinea pasivă a pacientului care așteaptă, mai mult sau mai putin încrezător, să se acționeze asupra lui. “Vindecătorii” parapsihologici, radiesteziștii, misticii etc. susțin întotdeauna că posedă un soi de veleitate specială caracterizată prin acumularea de putere benefică (energie, har, câmp etc.) ce poate fi proiectată chipurile asupra bolnavului, pentru a declanșa vindecarea.
Psihologul nu are asemenea puteri, el nu pretinde că ar poseda o investitură mistică, sau alte asemenea însușiri bizare. El știe multe despre viața psihică, având experiența și pregătirea profesională necesare, și este capabil să îndrume pe calea vindecării pacienții care se pretează la un tratament psihologic.
El nu oferă garanții, nu intervine sub nici o formă în viața sufletească a pacientului decăt în măsura în care acesta este dornic să se lămurească cu problemele sale. Mai important este următorul fapt – pacientul nu mai poate fi subiectul pasiv al vindecării sale. Iar acest lucru pare a fi cel mai dificil în terapia psihologică.
Echilibru, psiholog Mihail Jianu

CELE 12 TREPTE ALE RESPECTULUI DE SINE

1. Sunt constient de calitatile dar si de neajunsurile mele
2. Ma accept asa cum sunt acum, cu toate imperfectiunile mele
3. Am dreptul sa fiu tratat cu respect, de mine si de altii, pentru ca sunt o fiinta umana.
4. Simt ca merit respectul meu si al celor din jurul meu
5. Sentimentul de respect fata de mine este suficient de puternic pentru a rezista incercarilor vietii
6. Simt si imi arat respectul fata de cei din jur si ii tratez pe ceilalti just
7. Ma simt valoros independent de validarea celorlalti
8. Ma simt valoros si atunci cand circumstantele imi arata lipsa de experienta, cunoastere sau abilitate.
9. Imi cer iertare in mod sincer cand gresesc fata de cineva
10. Nu exagerez respectul fata de mine in detrimentul altcuiva
11. Realizarile mele nu definesc respectul meu fata de mine, ci il stimuleaza.
12. Respectul fata de mine imi arata cand este momentul sa renunt la relatiile care nu functioneaza, cand ceilalti nu ma trateaza cu respect si cand pretul care trebuie platit pentru a pastra o relatie, este prea mare si nu merita platit.

Răspunsurile Domnului – se găsesc în noi

“De mai multe ori în existența lor, oamenii au de suportat niște încercări ce îi obligă să-și pună singurele întrebări cu adevărat importante: cele privind sensul vieții lor. Iar dacă li se spune că vor găsi răspunsurile în religie, cei mai mulți vor continua să se simtă pierduți, în vid, fiindcă niște răspunsuri de-a gata nu le sunt de nici un ajutor. Seîntâmplă uneori ca, unele ființe, copleșite de suferință, să se cufunde atât de profund în ele însele încât găsesc răspunsurile în ele.
Nu religia le-a ajutat, nici credința, dar ele găsesc credința din cauza experienței ce o trăiesc. Adevărul este că Dumnezeu a pus în om toate răspunsurile la întrebările ce și le pune, toate resursele de care el are nevoie pentru a se confrunta cu încercările vieții. După ce a căutat, a săpat, el le poate găsi în sfârșit, și le găsește mult mai sigur decât în anumite explicații ale religiei.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov

Pastila de ras

O mamă vine pentru o zi în vizită la fiul sau, Andrei. El locuieşte într-un alt oraş, alături de o tânără, Maria. În timpul cinei, mama observă cât de frumoasă este colega de apartament a fiului său. De foarte mult timp ea bănuia că între cei doi ar exista ceva mai mult decât o relaţie de camaraderie, însă niciodată nu pusese întrebări despre acest subiect.
Cât timp au stat acolo, cei doi tineri s-au purtat normal, ca niște adevaraţi colegi care împart un apartament. Chiar şi asa, mamei i se părea ceva ciudat, însă nu voia să para suspicioasă.
Imediat ce au rămas singuri, Andrei i-a zis mamei sale: “Ştiu la ce te gândeşti, dar te asigur că Maria este doar colega mea de apartament. Suntem foarte buni prieteni, nimic mai mult.”
La o săptămână de la vizita mamei, Maria s-a dus la Andrei, spunându-i: “Ştiu că nu este frumos să spun asta, dar de cand a venit mama ta în vizită ne lipseşte farfuria de argint. Era pusă deasupra tuturor ca piesa decorativă. Nu crezi că a luat-o ea, nu?”
Andrei i-a răspuns :”Nu, nu cred. Ca să fim siguri, îi voi da un mesaj să o întreb.”
Tânărul şi-a luat telefonul şi a început să scrie: “Dragă mamă, nu spun că ai luat farfuria de argint când ai venit la mine în vizită, nu spun nici că n-ai luat farfuria de argint… dar acea farfurie îmi lipseşte de când tu ai fost la mine. Te iubesc, Andrei”
Imediat veni raspunsul mamei: “Dragul meu, nu spun că te culci cu Maria şi nu spun nici că nu te culci cu Maria. Însă, dacă ea ar fi dormit ÎN PATUL EI, ar fi găsit farfuria de argint pusă sub perna. Cu dragoste, mama.”

P.S. Care e problema în această situaţie?

Cand iti dai seama ca e timpul sa faci „marea miscare”?

Vine o vreme in fiecare relatie cand aceasta intrebare iti vine in minte. Fie ca esti la prima intalnire, fie ca planifici o logodna sau ca esti la a treia intalnire, intrebarea cand e timpul sa deveniti intim sexual este o parte a fiecarei relatii romantice. Iata cateva semne pe care sa le cauti atunci cand iti apare in minte aceasta intrebare si vrei sa gasesti raspunsul mai usor.

1. Ai incredere in cealalta persoana. Unul dintre cele mai mari dezavantaje atunci cand vrei sa devii intim cu cineva pe care il cunosti de putin timp este ca poti avea mari surprize si nu neaparat din cele mai placute. Cel mai important lucru pe care sa-l stii despre celalalt inainte de a face pasul cel mare este sa fii sigur ca amandoi va ghidati si aveti valori similare si sentimente asemanatoare in legatura cu intimitatea. Daca monogamia este importanta pentru amandoi atunci amandoi stiti care va sunt asteptarile. Daca nu esti sigur ca ai incredere in cealalta persoana, ar fi mai bine sa te gandesti inainte de a face marea miscare.
2. Ai incredere in sentimentele tale. Daca nu ai nici o indoiala ca persoana respectiva este potrivita pentru tine si ea simte acelasi lucru pentru tine, atunci trebuie sa ai incredere in instinctele tale si sa stii ca decizia ta de a face marea miscare e corecta.
3. Ati discutat despre protectie. Este important sa stii ce cunoaste celalalt despre protectie si cat de mult isi asuma responsabilitatea pentru asta. Daca nu sunteti de acord inainte de a face marea miscare trebuie sa cadeti de acord amandoi asupra unui mijloc de protectie si sa-l urmati.
4. Comunici foarte bine cu partenerul/partenera ta. Sunt convinsa ca multe relatii sunt bazate strict pe atractia sexuala si ca multi considera ca ce rost mai are comunicarea atata timp cat hainele sunt „scoase”, dar parerea mea este ca aceste relatii nu ajung nicaieri. Mai devreme sau mai tarziu lipsa comunicarii va indeparta chiar si pe acei parteneri care se simt foarte atrasi fizic unul de celalalt.
5. Ai fost acasa la partenerul/partenera ta. Poate multi dintre voi se intreaba ce legatura are „marea miscare” cu aceasta situatie, dar eu stiu ca atunci cand cineva te invita la el/ea acasa inseamna ca are incredere in tine. Daca nu stii cum traieste partenerul/partenera ta, daca nu stii cu cine locuieste poti intr-adevar sa ai incredere in el/ea? Atunci cand cineva imi da doar adresa de e-mail sau doar numarul de telefon de la serviciu imi dau seama clar ca mai trebuie lucrat pana ca persoana respectiva sa capete incredere in mine.
6. Iti place cum saruta. Nu spun ca daca saruta minunat este neaparat un semn ca trebuie sa faci marea miscare, dar sa te saruti cu cineva este o parte importanta a unei relatii romantice si daca te simti luat de val in aceasta situatie este foarte probabil sa-ti placa si alte lucruri pe care sa le faci cu persoana respectiva.
7. Iti place felul in care te atinge. In alta ordine de idei nu te-au deranjat niciodata atingerile lui/ei. Te-a mangaiat pentru ca are anumite sentimente pentru tine si tie ti-a placut, nu a fost nevoie sa impui anumite limite.
8. Iti place felul cum se misca. Ma refer la mers, la alergat si in special la dans. Poate ca unii dintre voi rad de partenerii lor atunci cand ii vad dansand sau chiar si de ei insisi, dar daca miscarea in general a partenerului/partenerei va este agreabila asta este un semn important. Daca iti este drag sa te uiti dupa el/ea atunci cand se indeparteaza de tine inseamna ca-ti place si este un semn bun.
9. Iti place cum miroase. Poate ca iar trezesc zambete la unii dintre voi, dar cati dintre noi nu am fost incantati atunci cand el/ea si-a uitat accidental la noi un tricou, o esarfa si ne-a facut placere, parca o parte din el/ea ramasese cu noi, i se simtea prezenta doar prin miros. Daca iti place cum miroase si simti ca este unic(a), ca ai putea sa il/o recunosti doar prin miros este un alt semn important pentru „marea miscare”.

Sa judeci!

Înainte să judeci pe cineva asigură-te că:
– ai întâlnit acea persoană
– cunoşti acea persoană(cu defecte si calități)
– că că te consideri înțelept în compatație cu aceasta
– că experiența ta de viață este mai bogată
– că ai putea să iei hotărâri mai bune decât aceasta, în anumite momente
– că poți empatiza cu ea
– că eşti mai bun(ă) din toate punctele de vedere
– că tu te poți ierta şi înțelege pe tine însăți
– că poți face toate aceste lucruri
– că ai sau nu dreptul să o judeci

Sexualitate

Sexualitatea, cuvânt apărut în lexic în secolul al XIX-lea, semnificând „modul de a fi a ceea ce este sexual”, are sensuri in extenso incluzând erotismul, plăcerea, procrearea, instinctul, simţul, satisfacerea, voluptatea. Ca erotism (termen folosit din 1974, plecând de la cuvântul „erotic”: eros, „dragoste, dorinţă sexuală”) semnifică o putere de atracţie care subjugă cele cinci simţuri şi reuneşte corpurile în intimitatea lor. Erotismul a fost sacralizat, la modul simbolic şi ritualic, în toate civilizaţiile şi a fost reprezentat mai ales de phallos în Grecia, de lingam în India, de zeii Min şi Osiris în Egipt şi s-a manifestat, în decursul istoriei, în felurite chipuri, în literatură, artă, muzică. Psihanaliza, prin intermediul lui Freud, a investit acest concept cu noi valenţe, explicând cum, în profunzime, erotismul reprezintă totalitatea pulsiunilor vieţii, spre deosebire de pulsiunile morţii. „Erotismul este dorinţă, este forţa care poate orienta fiinţa către descoperirea celuilalt, dezvoltarea senzuală şi psihoafectivă, dar şi de a-l pierde într-o perversiune în care partenerul este redus la nivelul unui obiect sexual.” (Tixier, 2005, p. 241).

Sexualitatatea conţine şi depăşeşte erotismul, întrucât erotismul însumează energiile delanşatoare, pe care sexualitatea le înglobează celor ale acţiunilor şi finalităţii, prin satisfacerea de moment, a forţei vitale omeneşti.

Sexualitatea este si dorinţă şi plăcere, sexualitatea este pulsiune. Conceptul de pulsiune se înscrie, în psihologie, într-un câmp conceptual cu delimitări vagi, care include conotativul, instinctele, motivaţia, necesităţile. Psihofiziologia tradiţională utiliza, în ecou, starea de tensiune sau cea de vigilenţă. Curentul recent al psihofiziologiei cognitive expulzează pulsionalul dinspre partea energeticului, în opoziţie cu cognitivul şi modulele sale de tratare a informaţiei. Conceptul freudian de pulsiune are o definiţie mult mai precisă, limitată la puseurile datorate excitaţiilor interne, de origine biologică, cărora subiectul nu le poate scăpa şi care constituie „resortul funcţionării aparatului psihic”. Noţiunea de pulsiune sexuală îşi găseşte sublimarea în conceptul de libido, aşa cum a fost el clădit de către Freud : „Libido este un cuvânt împrumutat din teoria afectivităţii. Noi numim, astfel, energia, considerată ca o grandoare cantitativă – deşi ea nu este actualmente măsurabilă – a acestor pulsiuni care au legătură cu tot ce se poate înţelege sub numele de dragoste.” (Freud, 1969) Astfel, libidoul, desemnează energia legată de pulsiunea sexuală, susceptibilă de deplasări (asupra diferitelor obiecte) sau de transformări (în sublimare de exmemplu), cu origini extinse, în funcţie de zonele erogene. Tot în accepţiunea freudiană, libidoul se comportă ca un torent care, având albia principală blocată, va umple căile colaterale, rămase goale până acum. De altfel tot Freud conchide în cadrul cărţii de căpătâi asupra sexualităţii umane, „Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii”: „Este posibil ca nimic important să nu aibă loc în organism fără să contribuie cu o componentă la excitarea pulsiunii sexuale.” (Freud, 2001, p.129)

Când este timpul să-i spunem copilului despre „Moș Crăciun”?

Curand o să fie Crăciunul. Copiii așteaptă cadourile sub brad. La școală a fost deja o serbare în care – a venit Moșul cu cadourile. La serviciul părinților a fost altă serbare și alt „Moș”. Prin oraș, în supermarket-uri, la televizor – alți „moși”. Și atunci o întrebare firească: dacă și când să-i spunem copilului că toate aceste cadouri nu vin de la un bătrânel care intră prin hornul casei cu un sac mare în spinare.

Ei bine, în literatura de specialitate abordările sunt împărțite între experți. Sunt opinii pro și contra pentru fiecare dintre opțiuni (să i se spună sau nu copilului că nu există Moș Crăciun) și nu sunt dovezi conform cărora copiilor le-ar dăuna vreuna din situații”

Argumentele ambelor „tabere” sunt – de asemenea – clare:

  • Cei care doresc ca micuții lor să creadă cât mai mult în Moș Crăciun își proiectează o experiență proprie pe care o retrăiesc prin copii. De asemenea, copiii sunt mai ascultători (în caz contrar Moșul nu le mai aduce cadouri) și învață să fie mai buni, mai generoși (se dezvoltă și creativitatea);
  • Cei care se gândesc să le spună copiilor că nu există Moș Crăciun au în minte un argument important: copiii se vor supăra când o să afle că au fost mințiți și relația părinte-copil o să aibă de suferit. LoBue afirmă: „chiar dacă este fundamentată pe bune intenții o minciună este tot o minciună – una care o să fie devoalată – în mod inevitabil – pe parcursul dezvoltării copilului”. Mai mult decât atât, unii autori merg chiar mai departe și afirmă că „încurajarea copiilor să creadă în Moș Crăciun este ultimul lucru care ar sprijini gândirea critică la copii”.

Bun, există opinii pro și contra. Ce este însă de făcut? Există o vârstă anume pentru aflarea adevărului? Ei bine, la fel ca mai devreme și aici opiniile sunt împărțite. Elliot spune că „nu există un timp anume pentru a le spune copiilor că nu există Moș Crăciun”. Acest timp trebuie stabilit de fiecare părinte în relație cu copilul lui pentru că – așa cum Elliot bine observă – „important este ca părinții să nu prelungească acest moment pentru propria plăcere deși copilul a ajuns în momentul în care vrea să renunțe să mai creadă”.

Cu toate că nu este consemnată strict o vârstă anume, există anumite statistici care ne pot oferi o bază de feedback. Astfel, conform lui Lewis credința în Moș Crăciun apare în jurul vârstei de trei ani, este valabilă până spre cinci și apoi începe să intre în regresie (astfel încât la nouă ani doar o treime dintre copii mai cred în Moș Crăciun).

Sunt studii care vizează elemente la nivel general – pentru că – încurajată de părinți credința în Moș Crăciun poate să apară mai devreme și să dureze mai mult. De asemenea, unii copii doresc să primescă un răspuns direct și clar, alții doresc să fie lăsați să mai „copilărească” (iată de ce Hartwell-Walker spune că „atunci când copiii întreabă dacă Moș Crăciun este real trebuie să ne dăm seamă ce vor cu adevărat, dacă doresc adevărul sau au nevoie doar de o parte din adevăr”). La fel trebuie să vă gândiți că – pe măsură ce tot mai mulți dintre colegii lui află copilul dumneavoastră riscă să fie expus unor comentarii ironice care să-l debusoleze. Iată de ce considerăm că – atunci când copilul vine la dumneavoastră cu o astfel de întrebare trebuie să îl conduceți încet, încet spre o înțelegere profundă a realității care-l înconjoară. Uneori acest timp vine mai repede, alteori vine mai încet. Trebuie să aveți răbdare cu copilul și să-i oferiți încredere în el, în propria judecată și putere de înțelegere. Adevărul nu exclude un pic de „magie” în care fiecare dintre noi avem dreptul să credem. Moș Crăciun înseamnă iubire și magie și speranță și fericire. Chiar dacă părinții cumpără cadurile și nu vine Moșul pe hornul casei aceste lucruri rămân și fac din aceste zile cea mai frumoasă perioadă a anului!

Tipic Masculin!

Tineretea, orgoliul, mandria, naivitatea, grandoman, hipervalorizarea ta ca barbat sa stai in loc pentru o femeie care te aprecieaza. Esti (poate) prea barbat sa ii oferi lucruri marunte care ar face-o fericita, sa ii oferi siguranta afectiv-emotionala, atentie, caldura, sinceritate, perseverenta,rabdare.

Te vezi mult prea bun pentru tine ca sa fii si pentru ea. Infantilule crezi ca poate conteaza mult mai mult ce zice o lume intreaga si prietenii tai, decat ce zice sau isi doreste ea si voi amandoi?

Conteaza mai mult restul lucrurilor, parerilor, sfaturilor uneori inutile, aberante ale oamenilor neimplicati in povestea ta de dragoste?Ce faci tu? Stiu! O parasesti, o izbesti de zidul tau de nepasare, ii storci suferinta, ignoranta, ii oferi nimic sau cate putin, uiti incet, incet de ea, te mai intorci inapoi la ea, o implori sa te ierte si apoi pleci iar.

Bravo, mascul feroce!

Sexualitate!

“Sexualitatea nu este ceva pur instinctual; este fără îndoială o putere creatoare – ea este atât cauza principală ce stă la baza vieţii noastre individuale, cât un important factor în cadrul vieţii psihice.” Carl Gustav Jung

Pastila de ras

O mamă vine pentru o zi în vizită la fiul sau, Andrei. El locuieşte într-un alt oraş, alături de o tânără, Maria. În timpul cinei, mama observă cât de frumoasă este colega de apartament a fiului său. De foarte mult timp ea bănuia că între cei doi ar exista ceva mai mult decât o relaţie de camaraderie, însă niciodată nu pusese întrebări despre acest subiect.
Cât timp au stat acolo, cei doi tineri s-au purtat normal, ca niște adevaraţi colegi care împart un apartament. Chiar şi asa, mamei i se părea ceva ciudat, însă nu voia să para suspicioasă.
Imediat ce au rămas singuri, Andrei i-a zis mamei sale: “Ştiu la ce te gândeşti, dar te asigur că Maria este doar colega mea de apartament. Suntem foarte buni prieteni, nimic mai mult.”
La o săptămână de la vizita mamei, Maria s-a dus la Andrei, spunându-i: “Ştiu că nu este frumos să spun asta, dar de cand a venit mama ta în vizită ne lipseşte farfuria de argint. Era pusă deasupra tuturor ca piesa decorativă. Nu crezi că a luat-o ea, nu?”
Andrei i-a răspuns :”Nu, nu cred. Ca să fim siguri, îi voi da un mesaj să o întreb.”
Tânărul şi-a luat telefonul şi a început să scrie: “Dragă mamă, nu spun că ai luat farfuria de argint când ai venit la mine în vizită, nu spun nici că n-ai luat farfuria de argint… dar acea farfurie îmi lipseşte de când tu ai fost la mine. Te iubesc, Andrei”
Imediat veni raspunsul mamei: “Dragul meu, nu spun că te culci cu Maria şi nu spun nici că nu te culci cu Maria. Însă, dacă ea ar fi dormit ÎN PATUL EI, ar fi găsit farfuria de argint pusă sub perna. Cu dragoste, mama.”

Fabula medievala

John era un viteaz cavaler al regelui Arthur dar avea si el o obsesie pentru frumosii sani ai reginei! Stia bine ca, daca i-ar fi atins, ar fi fost condamnat lamoarte.
Intr-o zi, John nu mai rezista si isi face cunoscuta dorinta lui secreta magului Merlin. Baiat orientat, magul gaseste o solutie pentru a satisface dorintaacestuia dar numai contra a 1000 monede de aur. John accepta fara sa ezite
In dimineata urmatoare, magul Merlin prepara o pulbere urticanta si o pune in sutienul reginei, in timp ce ea isi facea dusul. Imediat ce regina se imbraca incepe sa simta o mancarime din ce in ce mai mare.
Regele Arthur il convoaca imediat pe vrajitor, pentru a-i cere un remediu, iar acesta ii spune ca doar o saliva speciala, aplicata timp de 4 (patru) ore ar putea trata aceasta teribila urticarie. A mai mentionat ca din testele efectuate in laborator, a observat ca doar saliva lui John ar avea aceste caracteristici speciale.
Regele il convoaca imediat pe John, care deja isi luase antidotul pentru pulberea urticanta. Asa se face ca John are ocazia de a saruta (la ordinul regelui!), pentru cateva ore bune, sanii pe care ii visase dintotdeauna si pe deasupra vine sarbatorit de curte ca un erou.
Inainte de a se intoarce la mosia lui, John este oprit de vrajitor, care ii reaminteste datoria de 1000 de monede de aur. Surpriza, insa, John, deja satisfacut, refuza sa plateasca, mizand pe faptul ca magul nu s-ar fi putut confesa, fiind complice la ce s-a intamplat.
In dimineata urmatoare, insa, magul Merlin pune aceeasi pulbere urticanta in chilotii regelui……..
Morala fabulei: PLATITI-VA FACTURILE LA TIMP. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Ce faci daca te indragostesti de ALTCINEVA?

Dragostea nu piere niciodata. Cu totii tanjim dupa iubire. Sa fii iubit si sa iubesti e cea mai minunata traire, cea mai minunata stare de spirit imaginabila. De o varsta cu fiinta umana, adevarat fior de viata si de implinire, dragostea s-a nascut, a bucurat, a inspirat, a creat fericire si implinire, a adus si lacrimi si durere, a nascut dorinti si visuri.
Acesta ar fi pe scurt apanajul celei mai fascinante arte umane, arta de a iubi.  Si totusi…
Si totusi cate implicatii concrete, de multe ori dure, nu apar din impactul ei cu cunoasterea stiintifica a fiziologiei si patologiei trupului si psihicului uman. Dar mai des din necunoasterea tuturor acestora.
Iubirea, desi o arta, nu poate exista fara substratul ei material – un fizic si un pishic normale-, fara un minimum de experienta, de personalitate.Intrebarea care se pune este ce faci cand te indragostesti de ALTCINEVA? Esti considerata o persoana matura, cu o conduita morala, dar totusi nu ai putut rezista si te-ai indragostit de ALTCINEVA. Pentru tarile, culturile sau mediile sociale in care onestitatea crestina cere a nu pacatui nici cu gandul la altcineva problema este complet diferita.
In tarile Occidentale exista un adevarat cult al sexualitatii libere. In Franta amantul in majoritatea cazurilor este un prieten de familie, aceasta libertate evitand gelozia si adevaratul adulter.
In Romania aproape nici un cuplu, fie barbat fie femeie nu ar accepta ca partenerul sa mai aiba si pe altcineva, chiar daca aceasta relatie este mascata. Ai o relatie stabila cu cineva, dar la un moment dat te indragostesti de altcineva si esti hotarat sa te desparti de actualul partener. Care ar fi modalitatile de a iesi din situatie cat mai onorabil?
In functie de personalitatea si nivelul de intelegere al partenerului, poti proceda in mai multe feluri.
De exemplu: in cazurile cele mai fericite, discuti sincer si deschis, explicandu-i partenerului situatia si prezentandu-i argumente care sa-l determine sa inteleaga decizia. Daca e suficient de intelept, partenerul va intelege si va accepta situatia chiar daca sufera. Exista si posibilitatea ca partenerul sa nu accepte sub nici o forma decizia celuilalt si sa se agate de relatie fara a tine cont de dorinta si sentimentele partenerului. Poate recurge chiar la amenintari sau la santaj sentimental.

Bineinteles, exista si alte modalitati de abordare a problemei, in functie de numerosi factori.  In cazul infidelitatilor “trecatoare” in cadrul unui cuplu casatorit, problema se poate pune altfel. Doi oameni casatoriti care si-au petrecut ani intregi impreuna si chiar au copii nu pot renunta cu usurinta la viata lor in doi din pricina unei relatii trecatoare. Daca unul dintre soti, chiar daca isi iubeste partenerul, a cedat tentatiei si l-a inselat, este bine sau nu sa vorbeasca deschis despre acest lucru? Probabil ca cel mai indicat pentru cel in cauza este sa se gandeasca mult inainte de a-i spune adevarul partenerului.Unii psihologi afirma ca a fi deschis in astfel de situatii este o reala lectie pentru cel parasit. S-a dovedit ca in majoritatea cazurilor cei parasiti pentru altcineva devin adevarati monstri in relatiile cu ceilalti parteneri, pe care nu-i vor mai respecta, ii vor urmari, incercand mereu sa descopere urme ale infidelitatii.                                     Ce trebuie sa faci daca il vrei pe celalalt?
Daca in realitate iubesti pe altcineva, incearca sa-i creezi celui de langa tine oportunitatea de a cunoaste pe cineva care sa-l iubeasca. Nu considera ca e un truc ieftin, ci doar un schimb loial. Poate si cel de langa tine si-ar dori pe cineva „mai nou” care sa-l iubeasca.
Ideal ar fi sa astepti ca el sa se indragosteasca si sa-l lasi pe el sa te paraseasca. In acest mod nici unul dintre voi nu ar avea de suferit!Nimeni nu poate sti ce si cum va fi mai bine, insa poate fi un nou punct de pornire.

Cum comunicam cu un copil?

Fiecare parinte isi doreste sa aiba un copil care se dezvolta normal.
Atunci cand copilul dumneavoastra nu vorbeste, nu inseamna intotdeauna o lipsa de comunicare din partea sa. Este bine sa respectati refuzul limbajului la copil. Comunicarea nu trebuie sa izvorasca doar din dorinta copilului de a va face pe plac. Astfel, veti oferi posibilitatea copilului dumneavoastra de a vorbi si nu de a “decuvanta”, cum, dealtfel, fac multi adulti. Nu faptul de a vorbi ne face umani, ci de a deveni o fiinta independent de dorintele altcuiva!
Ca adult, va adresati copiilor prin cuvant, la fel cum ati comunica cu un alt adult, pe aceasta cale organizand si umanizand chiar si cea mai dureroasa traire; astfel, veti face din copil o fiinta umana si nu un obiect al manipularilor dumneavoastra.
Mica fiinta umana vorbeste pentru ca mama ii cere sa vorbeasca. Altfel, el nu va vorbi niciodata corect si va avea o intarziere de vorbire. In acest caz, cuvintele trebuie spuse dandu-i copilului statutul de subiect, adica semnificandu-i ca are dorinte, emotii, opinii care nu sunt intotdeauna cele ale mamei.
Pentru a intelege vocabularul copilului dumneavoastra este necesar sa invatati elementele “lexicului de baza” al acestuia. Copiii imprumuta cuvinte din vocabularul adultilor, dar le umplu cu un sens legat direct de experienta lor strict personala. De exemplu, cand un copil repeta despre un coleg de joaca faptul ca este rau, trebuie intrebat ce inseamna pentru el “a fi rau”. Plecand de la ceea ce va spune, veti sesiza sensul pe care acest cuvant il capata in trairea sa particulara.
Trebuie evitata adaugarea de semnificatii la ceea ce spun si fac copiii, mai ales cand acestia nu reusesc sa exprime in cuvinte ce au de comunicat, dar traduc aceasta prin gesturi, miscari, mimica in comportament, cateodata prin tacere si imobilitate. Exista si alte mijloace de comunicare umana decat cuvantul. Acesta a fost deja atins de atat de multa falsitate, incat copiii nu se pot servi de el pentru a spune adevarul deoarece pentru ei cuvantul este minciuna. Astfel, copilul dumneavoastra se poate exprima prin gesturi, atitudini, prin desen, prin modelaj sau prin muzica mai bine decat prin cuvant.
De multe ori, adultii nu acorda suficienta importanta comunicarii cu propriii copii; se ajunge la situatia in care se vorbeste mult despre copil, dar copilului nu i se vorbeste… Cu alte cuvinte, parintii nu doresc maturizarea copiilor lor pentru a nu le fi amenintata autoritatea si pozitia sociala.
Problema comunicarii copiilor si a comunicarii cu copii trebuie sa ne preocupe pe fiecare dintre noi, fie ca suntem parinti sau nu. Chiar daca suntem adulti, uneori avem de invatat de la copiii nostri.

Cat de important este simtul umorului ?

In aceasta lume in care timpul dedicat vietii personale, familiei si prietenilor este din ce in ce mai limitat, una dintre cele mai eficiente arme cu care putem lupta impotriva depresiei si rutinei este simtul umorului. Cu ajutorul lui putem pastra dragostea vie, putem incuraja o relatie deschisa, afectuoasa, putem evita situatiile conflictuale si putem petrece putinul timp liber intr-un mod destins, relaxat, fara sa ne gandim la problemele de zi cu zi.
Multi cred ca doar comicii au umor, dar acesta iese la iveala in multe situatii, ajutandu-ne sa depasim momentele neplacute sau sa ne bucuram intr-adevar de clipele fericite. Daca simti nevoia, razi din toata inima. Te vei simti mult mai bine si ii vei incanta si pe ceilalti, iar atmosfera creata va fi placuta si calda.
Pentru a evita rutina intr-o relatie, este important sa va gasiti timp si sa faceti cat mai multe lucruri placute impreuna care sa va dea ocazia sa radeti.
Este interesant ca majoritatea oamenilor declara ca le place umorul, ca le face placere sa rada si ca lucrurile amuzante sunt adorabile, dar foarte putini isi dezvolta sau isi folosesc simtul umorului.
Nu stiu cate persoane sunt constiente de avantajele rasului. El poate avea un impact semnificativ asupra atitudinii tale, poate sa-ti dea sperante si sa te incurajeze atunci cand te simti deprimat, poate sa-ti aduca o stare de bine atunci cand te simti coplesit.
Cand vorbesc despre umor si ras, evident ca ma refer la un umor sanatos, fara vulgaritati, fara rautati inutile. Iata cateva motive minunate care sa te determine sa-ti dezvolti simtul umorului:
Umorul poate fi manifestat aproape in orice situatie de zi cu zi. Este suficient sa facem o pauza si sa ne gandim putin la ceva amuzant.
Imediat ne vor veni in minte momente haioase care ne aduc zambetul pe buze.
Rasul e o modalitate de a accepta ceea ce nu putem schimba. Nu poti sa razi cand esti suparat, nu poti sa razi cand esti ingrijorat. Stresul, ingrijorarea si rasul nu sunt compatibile.
Rasul este una dintre cele mai minunate tonice mentale cunoscute de om. Este a doua emotie ca putere pe care o poate exprima fiinta umana (prima fiind iubirea). Rasul prezinta serioase avantaje medicale, psihologice, sociale si chiar spirituale. El stimuleaza sistemul respirator, ajuta la oxigenarea corpului, detensioneaza muschii si este un calmant ideal. Scade pulsul si tensiunea arteriala, poate risipi nelinistea, poate stapani stresul, depresia, teama sau ingrijorarea, poate stimula procesul de vindecare.
Rasul este mijlocul de comunicare ce poate trece de orice granite rasiale sau culturale.
Rasul nu are calorii, e fara cofeina, fara sare, suta la suta natural si are aceeasi masura pentru toata lumea. Trebuie doar sa-l utilizati cat mai des.
Rasul este contagios, cand se porneste nu-l mai poti opri. Rasul niciodata nu se simte prost, nu strica nimic, nu distruge relatii. Rasul este impartasit atat de cel care daruieste cat si de cel care primeste. Rasul este gratis, nu te costa nimic sa te bucuri de cateva clipe amuzante.
Rasul poate fi forta ce ne indeamna sa readucem viata la viata. Daca dis de dimineata avem parte de o mica portie de umor si de ras sanatos, rasul poate stabili chiar o anumita orientare, ne incepem ziua cu zambetul pe buze si o putem sfarsi tot la fel.
Una dintre cele mai constructive modalitati de utilizare a rasului este atunci cand poti rade de tine insuti. Daca suntem capabili sa radem uneori de noi insine, ceilalti nu vor mai apuca sa rada de noi.
In final, as vrea sa subliniez ca nu este nevoie sa spui bancuri sau sa distrezi pe toata lumea pentru a-ti dezvolta si a te bucura de simtul umorului. Totusi, umorul va avea un efect substantial si pozitiv in multe situatii din viata ta.

Ai emotii inainte de prima intalnire?

Iata cateva sfaturi utile pentru a diminua emotiile provocate de primul contact real cu o anumita persoana. Vei ajunge la concluzia ca nu este chiar atat de dificil. De fapt, poate fi chiar placut si distractiv!

1. Elaboreaza conversatia. Comunicarea online iti ofera posibilitatea de a cunoaste o persoana inainte de a te intalni cu ea fata in fata. Imediat ce ai initiat o conversatie, incearca sa obtii cat mai multe informatii despre persoana respectiva, afla ce-i place, ce o intereseaza, cum se distreaza si orice alte amanunte care te-ar ajuta sa o cunosti.

2. Faceti schimb de poze. Nu toata lumea este de acord cu acest aspect, dar eu va sugerez sa trimiteti si sa solicitati poze cat mai clare. Astfel, veti sti cu cine va intalniti si, nu in ultimul rand, va veti convinge daca exista o oarecare sansa de atractie intre voi. Este posibil ca, dupa ce trimiti o poza, persoana respectiva sa nu mai vrea sa se intalneasca cu tine. Nu te descuraja. Oricand poate exista si intalnirea numarul 2!!!

3. Primul pas. Incepe cu un pranz, o cina simpla sau mergeti intr-un bar sa beti ceva impreuna. Daca esti presat de timp, va puteti intalni in pauza de pranz si totul va dura mult mai putin. Astfel, in cazul in care iti dai seama ca nu este chiar ce iti doresti, ai o scuza plauzibila sa te retragi.

4. Fii pregatit. Gandeste-te inainte la cateva subiecte de discutie care pot salva momentele penibile de tacere. Subiectele referitoare la situatia profesionala, facultate, pasiuni, calatorii, locul natal si vremea sunt mereu la indemana. De asemenea, daca tii cont de sfatul nr.1, sunt convinsa ca ai despre ce discuta cu persoana pe care ai cunoscut-o online.

5. Fii deschis. Nu te teme sa spui ce-ti trece prin minte. Te afli la intalnire pentru a va cunoaste unul pe celalalt, deci nu trebuie sa fii timid. Cand partenerul iti pune o intrebare, incearca sa-i raspunzi cu ceva mai mult decat un simplu da sau nu. Fii relaxat, deschis si impartaseste-ti opiniile, gandurile si ideile. Vei descoperi ca discutia voastra decurge mai usor atunci cand esti deschis si increzator.

6. Fii activ. Daca nu esti comunicativ cu persoanele abia cunoscute, daca nu te simti prea bine la intalnirile la care trebuie doar sa stai de vorba, programeaza o anumita activitate unde sa-ti poti intalni partenera/partenerul. Gandeste-te la lectii de dans, innot, o partida de paintball, o iesire la iarba verde etc

7. Fii amabil. Chiar daca ti-ai dat seama inca de la prima vedere ca nu el/ea este alesul/aleasa, incearca sa fii prietenos si agreabil. Nu trebuie sa-l faci pe celalalt sa se simta penibil doar pentru ca tu ti-ai dat seama ca ai gresit intalnindu-te cu el/ea. Nu face remarci nepoliticoase sau rautacioase. Concentreaza-te la conversatie chiar daca tocmai ai observat pe cineva interesant la bar.

8. Nu uita conversatiile precedente. Uneori este destul de dificil sa treci de la comunicarea online la comunicarea directa, fata in fata. Adu-ti aminte ca ai mai discutat cu aceasta persoana inainte, ca stii destul de multe despre ea. Acum ai ocazia sa faci o mica selectie, sa cunosti persoana in realitate. Daca iti dai seama ca gheata nu se topeste, aminteste-ti un moment haios din conversatiile voastre online si destinde atmosfera.

9. Bucura-te de moment – Gandeste-te ca viata ta nu depinde de aceasta intalnire. Prima intalnire este doar o introducere. Vei afla daca exista sau nu atractie intre voi, daca simtiti ceva unul pentru celalalt. Daca nu exista nimic care sa te faca sa mergi mai departe cu aceasta relatie, continua cu urmatoarea intalnire. Relaxeaza-te si distreaza-te! Echilibru, psiholog Mihail Jianu

Viata de cuplu

Conform unei conceptii mai vechi, luarea deciziei de a intemeia o familie era prea dificila pentru a si-o asuma numai tinerii, motiv pentru care, adesea interveneau parintii si chiar rudele.
In societatea moderna, majoritatea tinerilor nu mai accepta interventia parintilor, iar criteriile formarii cuplului sunt diferite. Tinerii casatoriti nu se mai grabesc sa aiba copii. Inainte de acest pas, ei urmaresc sa-si asigure o situatie materiala cat mai stabila. Pe primul plan sunt situate iubirea, intelegerea, armonia in cuplu si crearea unor conditii optime de convietuire. Satisfactia sexuala poate fi obtinuta si in afara cuplului, dar prietenia sau iubirea sunt mai greu de obtinut.
Conform evolutiei societatii, modificarea statutului femeilor a contribuit la schimbarea motivelor si argumentelor care stau la baza constituirii cuplului. Majoritatea femeilor nu mai accepta statutul de casnica si de supusa sexual.
Ele pretind iubire, prietenie, respect, intelegere si sprijin in realizarea profesionala. Astfel, barbatii nu mai sunt singurii sustinatori materiali ai cuplului, o parte revenindu-i si femeii.
De aceea, grijile casnice vor fi impartite echitabil intre cei doi. Toate acestea duc la participarea echilibrata a celor doi parteneri in luarea deciziilor majore din cadrul cuplului.
Exista barbati care inca nu inteleg noul mecanism de formare a unui cuplu.
Desi partenera munceste acelasi numar de ore ca si barbatul, el pretinde in continuare ca ea sa rezolve toate problemele casnice, inclusiv educarea copiilor.
Sunt uneori uluiti atunci cand femeia vrea sa se desparta, neizbutind sa inteleaga ce o nemultumeste.
Cuplul modern se bazeaza pe dragoste, pe o companie agreabila si pe sustinere reciproca, atat in intimitate cat si in planul realizarii profesionale.
Urmand toate aceste considerente, vor fi tot mai putine cauzele care sa faca un cuplu vulnerabil.
Atat femeia cat si barbatul, in cazul in care doresc sa mentina relatia, trebuie sa se gandeasca cat mai mult posibil la perechea sa, dar nu numai din punct de vedere erotic.
Acest mod de abordare a vietii in doi incita creativitatea si initiativa, ceea ce va proteja cuplul de rutina, de plictiseala, va preveni insatisfactia psihica si sexuala.
In cuplul modern, partenerii vor sa aiba libertatea optiunii si a deciziei.
Uneori, pornesc alaturi cu speranta ca implinirile personale se vor realiza prin intermediul celuilalt, ceea ce da o anumita vulnerabilitate si instabilitate cuplului.
De asemenea, cand intr-un cuplu se pune prea mare accent pe propria personalitate si pe propriile nevoi, nu se va atinge acel numitor comun care face posibila convietuirea armonioasa.
Trainicia cuplului este posibila doar atunci cand se invata placerea de a face placere, ceea ce creaza relatiei o anumita solidaritate, dar si atunci cand se urmareste un anumit grad de securitate sociala si economica.
O astfel de gandire dovedeste maturitatea partenerilor.
Numai intr-un cuplu stabil femeia si barbatul isi pot dovedi competentele, se poate descoperi fiecare pe sine, chiar daca drumul in doi nu este tocmai neted, ci, adesea, presarat cu insatisfactii.
Daca acele insatisfactii sunt analizate cu calm de ambii parteneri, chiar alternand dialogul cu negocierea, dar fara santajul afectiv care degradeaza relatiile, in timp, se poate ajunge la rezolvarea problemelor fara a prejudicia personalitatea nici unuia dintre cei doi.
Atunci cand numai unul dintre parteneri este cel care se straduieste sa diminueze actele comportamentale negative, durabilitatea cuplului este indoielnica. In timp, se instaleaza distantarea psihica si incapacitatea de comunicare.
Cand trebuintele dintr-un cuplu nu-i satisfac pe ambii parteneri, cuplul este nefunctional.
Astfel de situatii apar in cuplurile in care unul dintre cei doi vrea sa domine.
Cele mai echilibrate cupluri sunt acelea unde partenerii sunt mai bine informati, mai educati, dispun de un anumit grad de cultura si au un nivel superior de intelegere.
Echilibru, psiholog Mihail Jianu

Primul contact telefonic – un moment special

In cele din urma, ai descoperit online un potential partener. La un moment dat, dupa un schimb de mesaje, iti dai seama ca ai vrea sa-i auzi si vocea sau rasul. Ar trebui sa-i ceri numarul de telefon sau sa-i dai numarul tau? Te gandesti daca este sigur? Iti faci probleme ca persoana respectiva ar putea sa nu isi doreasca asta? Poate ca nu este atat de interesat de tine? Daca te simti un pic nervos sau nesigur pe tine, gandeste-te ca nu esti singur. Multumita comunicarii online s-au reinventat strategiile de a flirta cu cineva, dar „cand” si „cum” sa ai primul contact telefonic este un teritoriu neschimbat. Nu lasa ca nesiguranta care a pus stapanire pe tine sa te faca sa te lipsesti de aceasta oportunitate romantica. Ridica telefonul si suna, viata ta se va schimba.

Sincronizarea este totul atunci cand ceri numarul de telefon unei femei.
Nu trebuie sa scrii numarul de telefon sau sa-l ceri de la inceput atunci cand faci schimb de mesaje cu o potentiala partenera. Acest lucru ar putea fi interpretat ca un gest disperat si nu cred ca iti doresti asta. Este foarte posibil ca majoritatea femeilor singure, care sunt online si doresc sa-si gaseasca un partener sa nu raspunda la o cerere atat de rapida a numarului de telefon. Ea s-ar putea simti jignita ca un barbat vrea sa vorbeasca cu ea la telefon doar pentru ca este „femeie”. Femeile au nevoie de timp pentru a cunoaste un barbat, pentru a capata incredere in el si pentru a trece la nivelul urmator al intimitatii. Arata-i ca esti interesat de ea, dar acorda-i mai mult timp. S-ar putea ca asteptarea ta sa merite efortul.

Fetelor, amintiti-va ca barbatii au fost antrenati sa ceara ceea ce isi doresc si asta include si numarul de telefon. In general barbatii nu au aceleasi temeri ca si femeile in legatura cu intalnirile online. Ei fac tot posibilul sa treaca cat mai repede peste introduceri si sa obtina ceea ce isi doresc. Incercati sa va exprimati interesul de a cunoaste pe cineva mai bine, inainte de a trece la intalnirile reale. Explicati-le ca ezitarea de a da numarul de telefon inca de la prima conversatie nu inseamna neaparat ca ii respingeti ci ca doriti sa il cunoasteti mai bine si sa capatati incredere in el. Daca aveti nevoie de mai mult timp, nu ezitati sa-l cereti. Daca va place intr-adevar, va sti sa va astepte. Daca va cere numarul de telefon dupa cateva mesaje si are destula informatie incat sa va cunoasca cat de cat, luati-o ca pe un compliment sau ca pe un semn ca este interesat de voi. Totusi, numai voi alegeti momentul potrivit pentru a da numarul de telefon.

Primul telefon trebuie tratat ca pe o prima intalnire. Este un moment special si poate reprezenta inceputul unei relatii de durata. Alegeti un moment cand amandoi sunteti singuri acasa pentru a nu fi deranjati. Chiar daca celalalt nu te poate vedea, incearca sa porti ceva care sa ti se potriveasca, alege o ambianta in care sa te simti comfortabil pentru a nu parea iritat la telefon. Este important sa faci o buna impresie chiar de la primul telefon. Nu incepe sa te plangi sau sa scoti sunete ciudate la telefon, incearca sa fii atent la discutie si fii sincer interesat de tot ce spune celalalt. Fii vesel, lasa-ti personalitatea sa straluceasca, nu te gandi sa fii altfel decat in realitate, fii cat mai natural. Aceasta atitudine cucereste pe toata lumea. Se simte in voce atunci cand nu esti natural, deci cel mai bine este sa fii deschis, pozitiv, prietenos si gata oricand sa flirtezi. Foloseste-ti vocea in avantajul tau. Cand momentul este potrivit, poti impartasi momente romantice chiar si la telefon.

Sa te maturizezi!

Fara indoiala, ca la majoritatea oamenilor, nevoia ta cea mai mare este aceea de a fi iubit(a). Este normal sa vrei sa fii iubit(a), recunoscut(a), apreciat(a), ceea ce iti doresti este sa fii luat(a) total in grija, in permanenta si fara sa imparti nimic.

Dar nevoia de a fi iubit(a) este cel mai mare manipulator posibil. Aceasta nevoie te face, prin urmare, inapt( a) sa iubesti cu adevarat: iei totul, dar dai putin. Si macar daca astfel ai fi fericit(a), dar nevoia iti produce un sentiment de nesiguranta, traiesti cu teama de a fi abandonat(a), ceea ce te face anxios/anxioasa, susceptibil(a), tensionat(a).
Dar care sunt si celelalte nevoi ale tale? Ce astepti de la viata? Ce ti-ar face placere? Care sunt aspiratiile tale? Pentru ce esti tu facut(a)? Ce ai facut tu pentru a-ti realiza aceste aspiratii si pentru a-ti dezvolta talentele? Ce ai facut tu pentru a deveni ceea ce esti, pentru a fi pe de-a-ntregul tu insuti?
A te cunoaste inseamna inclusiv sa stii si raspunsurile la intrebarile de mai sus. Sa te cunosti, sa-ti depasesti nevoia de a fi iubit(a), sa-ti schimbi programul, sa scapi de rutina, inseamna deja sa iesi din infantilism, altfel spus, sa te maturizezi. Dar exista si un alt demers capital pentru a accede la maturitatea afectiva, acela de a te responsabiliza.
Cand apar dificultati si suferinte in viata noastra amoroasa invocam prea des ghinionul, inca si mai adesea il acuzam pe partener. Suntem foarte dotati in a-l culpabiliza pe celalalt. Trebuie sa spunem ca acest mod functioneaza in toate situatiile: daca nu reusim intotdeauna sa ii influentam deciziile, cel putin ii producem mustrari de constiinta.
Este adevarat ca problema responsabilitatii nu este intotdeauna simpla. A face diferenta intre lucrurile de care suntem responsabili si cele de care nu suntem responsabili este una dintre cele mai mari probleme ale existentei. Sunt cei care zic mai degraba “Nu este vina mea” si cei care au tendinta sa spuna “Da, este din cauza mea”. In cele din urma capacitatea de a-ti cantari responsabilitatea este rezultatul unei lungi maturizari. Faptul de a te responsabiliza este asa de important pentru ca este un mod de a progresa. Atata vreme cat pui asupra celuilalt responsabilitatea ta, cat nu iti asumi greselile, nu le poti analiza, intelege, nu poti rezolva problemele subiacente care le genereaza.
Din contra, daca luam asupra noastra toate actele, chiar si cele mai putin glorioase, intram intr-un proces de evolutie si eliberare. Dintr-o persoana care se supune celorlalti si evenimentelor, devii o fiinta libera sa aleaga, sa decida si sa asigure urmarea deciziilor sale. Ceea ce este minunat in responsabilitatea asumata este faptul ca implica solutionarea dificultatilor, din moment ce raul este in noi, si remediul este tot in noi.
Intr-un cuplu, dificultatile afective nu sunt cauzate niciodata doar de un singur partener. Este o greseala sa il acuzi pe celalalt ca este cauza propriilor tale nefericiri si a comportamentelor tale, fiecare trebuie sa caute in interiorul lui insusi motivele dificultatilor si reactiilor lui. Fiecare este responsabil de resentimenul sau. A te responsabiliza inseamna sa recunosti suferinta si sa incerci sa te vindeci singur, fara sa astepti pe cineva sa o faca, sa iti panseze rana. Tu esti singura persoana care are responsabilitatea de a o face si care este si cea mai apta sa o faca.

Este important simtul umorului ?

In aceasta lume in care timpul dedicat vietii personale, familiei si prietenilor este din ce in ce mai limitat, una dintre cele mai eficiente arme cu care putem lupta impotriva depresiei si rutinei este simtul umorului. Cu ajutorul lui putem pastra dragostea vie, putem incuraja o relatie deschisa, afectuoasa, putem evita situatiile conflictuale si putem petrece putinul timp liber intr-un mod destins, relaxat, fara sa ne gandim la problemele de zi cu zi.
Multi cred ca doar comicii au umor, dar acesta iese la iveala in multe situatii, ajutandu-ne sa depasim momentele neplacute sau sa ne bucuram intr-adevar de clipele fericite. Daca simti nevoia, razi din toata inima. Te vei simti mult mai bine si ii vei incanta si pe ceilalti, iar atmosfera creata va fi placuta si calda.
Pentru a evita rutina intr-o relatie, este important sa va gasiti timp si sa faceti cat mai multe lucruri placute impreuna care sa va dea ocazia sa radeti.
Este interesant ca majoritatea oamenilor declara ca le place umorul, ca le face placere sa rada si ca lucrurile amuzante sunt adorabile, dar foarte putini isi dezvolta sau isi folosesc simtul umorului.
Nu stiu cate persoane sunt constiente de avantajele rasului. El poate avea un impact semnificativ asupra atitudinii tale, poate sa-ti dea sperante si sa te incurajeze atunci cand te simti deprimat, poate sa-ti aduca o stare de bine atunci cand te simti coplesit.
Cand vorbesc despre umor si ras, evident ca ma refer la un umor sanatos, fara vulgaritati, fara rautati inutile. Iata cateva motive minunate care sa te determine sa-ti dezvolti simtul umorului:
Umorul poate fi manifestat aproape in orice situatie de zi cu zi. Este suficient sa facem o pauza si sa ne gandim putin la ceva amuzant.
Imediat ne vor veni in minte momente haioase care ne aduc zambetul pe buze.
Rasul e o modalitate de a accepta ceea ce nu putem schimba. Nu poti sa razi cand esti suparat, nu poti sa razi cand esti ingrijorat. Stresul, ingrijorarea si rasul nu sunt compatibile.
Rasul este una dintre cele mai minunate tonice mentale cunoscute de om. Este a doua emotie ca putere pe care o poate exprima fiinta umana (prima fiind iubirea). Rasul prezinta serioase avantaje medicale, psihologice, sociale si chiar spirituale. El stimuleaza sistemul respirator, ajuta la oxigenarea corpului, detensioneaza muschii si este un calmant ideal. Scade pulsul si tensiunea arteriala, poate risipi nelinistea, poate stapani stresul, depresia, teama sau ingrijorarea, poate stimula procesul de vindecare.
Rasul este mijlocul de comunicare ce poate trece de orice granite rasiale sau culturale.
Rasul nu are calorii, e fara cofeina, fara sare, suta la suta natural si are aceeasi masura pentru toata lumea. Trebuie doar sa-l utilizati cat mai des.
Rasul este contagios, cand se porneste nu-l mai poti opri. Rasul niciodata nu se simte prost, nu strica nimic, nu distruge relatii. Rasul este impartasit atat de cel care daruieste cat si de cel care primeste. Rasul este gratis, nu te costa nimic sa te bucuri de cateva clipe amuzante.
Rasul poate fi forta ce ne indeamna sa readucem viata la viata. Daca dis de dimineata avem parte de o mica portie de umor si de ras sanatos, rasul poate stabili chiar o anumita orientare, ne incepem ziua cu zambetul pe buze si o putem sfarsi tot la fel.
Una dintre cele mai constructive modalitati de utilizare a rasului este atunci cand poti rade de tine insuti. Daca suntem capabili sa radem uneori de noi insine, ceilalti nu vor mai apuca sa rada de noi.
In final, as vrea sa subliniez ca nu este nevoie sa spui bancuri sau sa distrezi pe toata lumea pentru a-ti dezvolta si a te bucura de simtul umorului. Totusi, umorul va avea un efect substantial si pozitiv in multe situatii din viata ta.