Never let me go

Featured

Ruth, Kathy şi Tommy şi-au petrecut copilăria într-o aparent idilică şcoală-internat din Anglia. Pe măsură ce se maturizează, încep să-şi dea seama că trebuie să înţeleagă puterea dragostei care-i uneşte, în timp ce se pregătesc pentru realitatea bântuitoare ce-i aşteaptă.

Când este timpul să-i spunem copilului despre „Moș Crăciun”?

Curand o să fie Crăciunul. Copiii așteaptă cadourile sub brad. La școală a fost deja o serbare în care – a venit Moșul cu cadourile. La serviciul părinților a fost altă serbare și alt „Moș”. Prin oraș, în supermarket-uri, la televizor – alți „moși”. Și atunci o întrebare firească: dacă și când să-i spunem copilului că toate aceste cadouri nu vin de la un bătrânel care intră prin hornul casei cu un sac mare în spinare.

Ei bine, în literatura de specialitate abordările sunt împărțite între experți. Sunt opinii pro și contra pentru fiecare dintre opțiuni (să i se spună sau nu copilului că nu există Moș Crăciun) și nu sunt dovezi conform cărora copiilor le-ar dăuna vreuna din situații”

Argumentele ambelor „tabere” sunt – de asemenea – clare:

  • Cei care doresc ca micuții lor să creadă cât mai mult în Moș Crăciun își proiectează o experiență proprie pe care o retrăiesc prin copii. De asemenea, copiii sunt mai ascultători (în caz contrar Moșul nu le mai aduce cadouri) și învață să fie mai buni, mai generoși (se dezvoltă și creativitatea);
  • Cei care se gândesc să le spună copiilor că nu există Moș Crăciun au în minte un argument important: copiii se vor supăra când o să afle că au fost mințiți și relația părinte-copil o să aibă de suferit. LoBue afirmă: „chiar dacă este fundamentată pe bune intenții o minciună este tot o minciună – una care o să fie devoalată – în mod inevitabil – pe parcursul dezvoltării copilului”. Mai mult decât atât, unii autori merg chiar mai departe și afirmă că „încurajarea copiilor să creadă în Moș Crăciun este ultimul lucru care ar sprijini gândirea critică la copii”.

Bun, există opinii pro și contra. Ce este însă de făcut? Există o vârstă anume pentru aflarea adevărului? Ei bine, la fel ca mai devreme și aici opiniile sunt împărțite. Elliot spune că „nu există un timp anume pentru a le spune copiilor că nu există Moș Crăciun”. Acest timp trebuie stabilit de fiecare părinte în relație cu copilul lui pentru că – așa cum Elliot bine observă – „important este ca părinții să nu prelungească acest moment pentru propria plăcere deși copilul a ajuns în momentul în care vrea să renunțe să mai creadă”.

Cu toate că nu este consemnată strict o vârstă anume, există anumite statistici care ne pot oferi o bază de feedback. Astfel, conform lui Lewis credința în Moș Crăciun apare în jurul vârstei de trei ani, este valabilă până spre cinci și apoi începe să intre în regresie (astfel încât la nouă ani doar o treime dintre copii mai cred în Moș Crăciun).

Sunt studii care vizează elemente la nivel general – pentru că – încurajată de părinți credința în Moș Crăciun poate să apară mai devreme și să dureze mai mult. De asemenea, unii copii doresc să primescă un răspuns direct și clar, alții doresc să fie lăsați să mai „copilărească” (iată de ce Hartwell-Walker spune că „atunci când copiii întreabă dacă Moș Crăciun este real trebuie să ne dăm seamă ce vor cu adevărat, dacă doresc adevărul sau au nevoie doar de o parte din adevăr”). La fel trebuie să vă gândiți că – pe măsură ce tot mai mulți dintre colegii lui află copilul dumneavoastră riscă să fie expus unor comentarii ironice care să-l debusoleze. Iată de ce considerăm că – atunci când copilul vine la dumneavoastră cu o astfel de întrebare trebuie să îl conduceți încet, încet spre o înțelegere profundă a realității care-l înconjoară. Uneori acest timp vine mai repede, alteori vine mai încet. Trebuie să aveți răbdare cu copilul și să-i oferiți încredere în el, în propria judecată și putere de înțelegere. Adevărul nu exclude un pic de „magie” în care fiecare dintre noi avem dreptul să credem. Moș Crăciun înseamnă iubire și magie și speranță și fericire. Chiar dacă părinții cumpără cadurile și nu vine Moșul pe hornul casei aceste lucruri rămân și fac din aceste zile cea mai frumoasă perioadă a anului!

Tipic Masculin!

Tineretea, orgoliul, mandria, naivitatea, grandoman, hipervalorizarea ta ca barbat sa stai in loc pentru o femeie care te aprecieaza. Esti (poate) prea barbat sa ii oferi lucruri marunte care ar face-o fericita, sa ii oferi siguranta afectiv-emotionala, atentie, caldura, sinceritate, perseverenta,rabdare.

Te vezi mult prea bun pentru tine ca sa fii si pentru ea. Infantilule crezi ca poate conteaza mult mai mult ce zice o lume intreaga si prietenii tai, decat ce zice sau isi doreste ea si voi amandoi?

Conteaza mai mult restul lucrurilor, parerilor, sfaturilor uneori inutile, aberante ale oamenilor neimplicati in povestea ta de dragoste?Ce faci tu? Stiu! O parasesti, o izbesti de zidul tau de nepasare, ii storci suferinta, ignoranta, ii oferi nimic sau cate putin, uiti incet, incet de ea, te mai intorci inapoi la ea, o implori sa te ierte si apoi pleci iar.

Bravo, mascul feroce!

Sexualitate!

“Sexualitatea nu este ceva pur instinctual; este fără îndoială o putere creatoare – ea este atât cauza principală ce stă la baza vieţii noastre individuale, cât un important factor în cadrul vieţii psihice.” Carl Gustav Jung

Pastila de ras

O mamă vine pentru o zi în vizită la fiul sau, Andrei. El locuieşte într-un alt oraş, alături de o tânără, Maria. În timpul cinei, mama observă cât de frumoasă este colega de apartament a fiului său. De foarte mult timp ea bănuia că între cei doi ar exista ceva mai mult decât o relaţie de camaraderie, însă niciodată nu pusese întrebări despre acest subiect.
Cât timp au stat acolo, cei doi tineri s-au purtat normal, ca niște adevaraţi colegi care împart un apartament. Chiar şi asa, mamei i se părea ceva ciudat, însă nu voia să para suspicioasă.
Imediat ce au rămas singuri, Andrei i-a zis mamei sale: “Ştiu la ce te gândeşti, dar te asigur că Maria este doar colega mea de apartament. Suntem foarte buni prieteni, nimic mai mult.”
La o săptămână de la vizita mamei, Maria s-a dus la Andrei, spunându-i: “Ştiu că nu este frumos să spun asta, dar de cand a venit mama ta în vizită ne lipseşte farfuria de argint. Era pusă deasupra tuturor ca piesa decorativă. Nu crezi că a luat-o ea, nu?”
Andrei i-a răspuns :”Nu, nu cred. Ca să fim siguri, îi voi da un mesaj să o întreb.”
Tânărul şi-a luat telefonul şi a început să scrie: “Dragă mamă, nu spun că ai luat farfuria de argint când ai venit la mine în vizită, nu spun nici că n-ai luat farfuria de argint… dar acea farfurie îmi lipseşte de când tu ai fost la mine. Te iubesc, Andrei”
Imediat veni raspunsul mamei: “Dragul meu, nu spun că te culci cu Maria şi nu spun nici că nu te culci cu Maria. Însă, dacă ea ar fi dormit ÎN PATUL EI, ar fi găsit farfuria de argint pusă sub perna. Cu dragoste, mama.”

Fabula medievala

John era un viteaz cavaler al regelui Arthur dar avea si el o obsesie pentru frumosii sani ai reginei! Stia bine ca, daca i-ar fi atins, ar fi fost condamnat lamoarte.
Intr-o zi, John nu mai rezista si isi face cunoscuta dorinta lui secreta magului Merlin. Baiat orientat, magul gaseste o solutie pentru a satisface dorintaacestuia dar numai contra a 1000 monede de aur. John accepta fara sa ezite
In dimineata urmatoare, magul Merlin prepara o pulbere urticanta si o pune in sutienul reginei, in timp ce ea isi facea dusul. Imediat ce regina se imbraca incepe sa simta o mancarime din ce in ce mai mare.
Regele Arthur il convoaca imediat pe vrajitor, pentru a-i cere un remediu, iar acesta ii spune ca doar o saliva speciala, aplicata timp de 4 (patru) ore ar putea trata aceasta teribila urticarie. A mai mentionat ca din testele efectuate in laborator, a observat ca doar saliva lui John ar avea aceste caracteristici speciale.
Regele il convoaca imediat pe John, care deja isi luase antidotul pentru pulberea urticanta. Asa se face ca John are ocazia de a saruta (la ordinul regelui!), pentru cateva ore bune, sanii pe care ii visase dintotdeauna si pe deasupra vine sarbatorit de curte ca un erou.
Inainte de a se intoarce la mosia lui, John este oprit de vrajitor, care ii reaminteste datoria de 1000 de monede de aur. Surpriza, insa, John, deja satisfacut, refuza sa plateasca, mizand pe faptul ca magul nu s-ar fi putut confesa, fiind complice la ce s-a intamplat.
In dimineata urmatoare, insa, magul Merlin pune aceeasi pulbere urticanta in chilotii regelui……..
Morala fabulei: PLATITI-VA FACTURILE LA TIMP. Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Ce faci daca te indragostesti de ALTCINEVA?

Dragostea nu piere niciodata. Cu totii tanjim dupa iubire. Sa fii iubit si sa iubesti e cea mai minunata traire, cea mai minunata stare de spirit imaginabila. De o varsta cu fiinta umana, adevarat fior de viata si de implinire, dragostea s-a nascut, a bucurat, a inspirat, a creat fericire si implinire, a adus si lacrimi si durere, a nascut dorinti si visuri.
Acesta ar fi pe scurt apanajul celei mai fascinante arte umane, arta de a iubi.  Si totusi…
Si totusi cate implicatii concrete, de multe ori dure, nu apar din impactul ei cu cunoasterea stiintifica a fiziologiei si patologiei trupului si psihicului uman. Dar mai des din necunoasterea tuturor acestora.
Iubirea, desi o arta, nu poate exista fara substratul ei material – un fizic si un pishic normale-, fara un minimum de experienta, de personalitate.Intrebarea care se pune este ce faci cand te indragostesti de ALTCINEVA? Esti considerata o persoana matura, cu o conduita morala, dar totusi nu ai putut rezista si te-ai indragostit de ALTCINEVA. Pentru tarile, culturile sau mediile sociale in care onestitatea crestina cere a nu pacatui nici cu gandul la altcineva problema este complet diferita.
In tarile Occidentale exista un adevarat cult al sexualitatii libere. In Franta amantul in majoritatea cazurilor este un prieten de familie, aceasta libertate evitand gelozia si adevaratul adulter.
In Romania aproape nici un cuplu, fie barbat fie femeie nu ar accepta ca partenerul sa mai aiba si pe altcineva, chiar daca aceasta relatie este mascata. Ai o relatie stabila cu cineva, dar la un moment dat te indragostesti de altcineva si esti hotarat sa te desparti de actualul partener. Care ar fi modalitatile de a iesi din situatie cat mai onorabil?
In functie de personalitatea si nivelul de intelegere al partenerului, poti proceda in mai multe feluri.
De exemplu: in cazurile cele mai fericite, discuti sincer si deschis, explicandu-i partenerului situatia si prezentandu-i argumente care sa-l determine sa inteleaga decizia. Daca e suficient de intelept, partenerul va intelege si va accepta situatia chiar daca sufera. Exista si posibilitatea ca partenerul sa nu accepte sub nici o forma decizia celuilalt si sa se agate de relatie fara a tine cont de dorinta si sentimentele partenerului. Poate recurge chiar la amenintari sau la santaj sentimental.

Bineinteles, exista si alte modalitati de abordare a problemei, in functie de numerosi factori.  In cazul infidelitatilor “trecatoare” in cadrul unui cuplu casatorit, problema se poate pune altfel. Doi oameni casatoriti care si-au petrecut ani intregi impreuna si chiar au copii nu pot renunta cu usurinta la viata lor in doi din pricina unei relatii trecatoare. Daca unul dintre soti, chiar daca isi iubeste partenerul, a cedat tentatiei si l-a inselat, este bine sau nu sa vorbeasca deschis despre acest lucru? Probabil ca cel mai indicat pentru cel in cauza este sa se gandeasca mult inainte de a-i spune adevarul partenerului.Unii psihologi afirma ca a fi deschis in astfel de situatii este o reala lectie pentru cel parasit. S-a dovedit ca in majoritatea cazurilor cei parasiti pentru altcineva devin adevarati monstri in relatiile cu ceilalti parteneri, pe care nu-i vor mai respecta, ii vor urmari, incercand mereu sa descopere urme ale infidelitatii.                                     Ce trebuie sa faci daca il vrei pe celalalt?
Daca in realitate iubesti pe altcineva, incearca sa-i creezi celui de langa tine oportunitatea de a cunoaste pe cineva care sa-l iubeasca. Nu considera ca e un truc ieftin, ci doar un schimb loial. Poate si cel de langa tine si-ar dori pe cineva „mai nou” care sa-l iubeasca.
Ideal ar fi sa astepti ca el sa se indragosteasca si sa-l lasi pe el sa te paraseasca. In acest mod nici unul dintre voi nu ar avea de suferit!Nimeni nu poate sti ce si cum va fi mai bine, insa poate fi un nou punct de pornire.

Cum comunicam cu un copil?

Fiecare parinte isi doreste sa aiba un copil care se dezvolta normal.
Atunci cand copilul dumneavoastra nu vorbeste, nu inseamna intotdeauna o lipsa de comunicare din partea sa. Este bine sa respectati refuzul limbajului la copil. Comunicarea nu trebuie sa izvorasca doar din dorinta copilului de a va face pe plac. Astfel, veti oferi posibilitatea copilului dumneavoastra de a vorbi si nu de a “decuvanta”, cum, dealtfel, fac multi adulti. Nu faptul de a vorbi ne face umani, ci de a deveni o fiinta independent de dorintele altcuiva!
Ca adult, va adresati copiilor prin cuvant, la fel cum ati comunica cu un alt adult, pe aceasta cale organizand si umanizand chiar si cea mai dureroasa traire; astfel, veti face din copil o fiinta umana si nu un obiect al manipularilor dumneavoastra.
Mica fiinta umana vorbeste pentru ca mama ii cere sa vorbeasca. Altfel, el nu va vorbi niciodata corect si va avea o intarziere de vorbire. In acest caz, cuvintele trebuie spuse dandu-i copilului statutul de subiect, adica semnificandu-i ca are dorinte, emotii, opinii care nu sunt intotdeauna cele ale mamei.
Pentru a intelege vocabularul copilului dumneavoastra este necesar sa invatati elementele “lexicului de baza” al acestuia. Copiii imprumuta cuvinte din vocabularul adultilor, dar le umplu cu un sens legat direct de experienta lor strict personala. De exemplu, cand un copil repeta despre un coleg de joaca faptul ca este rau, trebuie intrebat ce inseamna pentru el “a fi rau”. Plecand de la ceea ce va spune, veti sesiza sensul pe care acest cuvant il capata in trairea sa particulara.
Trebuie evitata adaugarea de semnificatii la ceea ce spun si fac copiii, mai ales cand acestia nu reusesc sa exprime in cuvinte ce au de comunicat, dar traduc aceasta prin gesturi, miscari, mimica in comportament, cateodata prin tacere si imobilitate. Exista si alte mijloace de comunicare umana decat cuvantul. Acesta a fost deja atins de atat de multa falsitate, incat copiii nu se pot servi de el pentru a spune adevarul deoarece pentru ei cuvantul este minciuna. Astfel, copilul dumneavoastra se poate exprima prin gesturi, atitudini, prin desen, prin modelaj sau prin muzica mai bine decat prin cuvant.
De multe ori, adultii nu acorda suficienta importanta comunicarii cu propriii copii; se ajunge la situatia in care se vorbeste mult despre copil, dar copilului nu i se vorbeste… Cu alte cuvinte, parintii nu doresc maturizarea copiilor lor pentru a nu le fi amenintata autoritatea si pozitia sociala.
Problema comunicarii copiilor si a comunicarii cu copii trebuie sa ne preocupe pe fiecare dintre noi, fie ca suntem parinti sau nu. Chiar daca suntem adulti, uneori avem de invatat de la copiii nostri.

Cat de important este simtul umorului ?

In aceasta lume in care timpul dedicat vietii personale, familiei si prietenilor este din ce in ce mai limitat, una dintre cele mai eficiente arme cu care putem lupta impotriva depresiei si rutinei este simtul umorului. Cu ajutorul lui putem pastra dragostea vie, putem incuraja o relatie deschisa, afectuoasa, putem evita situatiile conflictuale si putem petrece putinul timp liber intr-un mod destins, relaxat, fara sa ne gandim la problemele de zi cu zi.
Multi cred ca doar comicii au umor, dar acesta iese la iveala in multe situatii, ajutandu-ne sa depasim momentele neplacute sau sa ne bucuram intr-adevar de clipele fericite. Daca simti nevoia, razi din toata inima. Te vei simti mult mai bine si ii vei incanta si pe ceilalti, iar atmosfera creata va fi placuta si calda.
Pentru a evita rutina intr-o relatie, este important sa va gasiti timp si sa faceti cat mai multe lucruri placute impreuna care sa va dea ocazia sa radeti.
Este interesant ca majoritatea oamenilor declara ca le place umorul, ca le face placere sa rada si ca lucrurile amuzante sunt adorabile, dar foarte putini isi dezvolta sau isi folosesc simtul umorului.
Nu stiu cate persoane sunt constiente de avantajele rasului. El poate avea un impact semnificativ asupra atitudinii tale, poate sa-ti dea sperante si sa te incurajeze atunci cand te simti deprimat, poate sa-ti aduca o stare de bine atunci cand te simti coplesit.
Cand vorbesc despre umor si ras, evident ca ma refer la un umor sanatos, fara vulgaritati, fara rautati inutile. Iata cateva motive minunate care sa te determine sa-ti dezvolti simtul umorului:
Umorul poate fi manifestat aproape in orice situatie de zi cu zi. Este suficient sa facem o pauza si sa ne gandim putin la ceva amuzant.
Imediat ne vor veni in minte momente haioase care ne aduc zambetul pe buze.
Rasul e o modalitate de a accepta ceea ce nu putem schimba. Nu poti sa razi cand esti suparat, nu poti sa razi cand esti ingrijorat. Stresul, ingrijorarea si rasul nu sunt compatibile.
Rasul este una dintre cele mai minunate tonice mentale cunoscute de om. Este a doua emotie ca putere pe care o poate exprima fiinta umana (prima fiind iubirea). Rasul prezinta serioase avantaje medicale, psihologice, sociale si chiar spirituale. El stimuleaza sistemul respirator, ajuta la oxigenarea corpului, detensioneaza muschii si este un calmant ideal. Scade pulsul si tensiunea arteriala, poate risipi nelinistea, poate stapani stresul, depresia, teama sau ingrijorarea, poate stimula procesul de vindecare.
Rasul este mijlocul de comunicare ce poate trece de orice granite rasiale sau culturale.
Rasul nu are calorii, e fara cofeina, fara sare, suta la suta natural si are aceeasi masura pentru toata lumea. Trebuie doar sa-l utilizati cat mai des.
Rasul este contagios, cand se porneste nu-l mai poti opri. Rasul niciodata nu se simte prost, nu strica nimic, nu distruge relatii. Rasul este impartasit atat de cel care daruieste cat si de cel care primeste. Rasul este gratis, nu te costa nimic sa te bucuri de cateva clipe amuzante.
Rasul poate fi forta ce ne indeamna sa readucem viata la viata. Daca dis de dimineata avem parte de o mica portie de umor si de ras sanatos, rasul poate stabili chiar o anumita orientare, ne incepem ziua cu zambetul pe buze si o putem sfarsi tot la fel.
Una dintre cele mai constructive modalitati de utilizare a rasului este atunci cand poti rade de tine insuti. Daca suntem capabili sa radem uneori de noi insine, ceilalti nu vor mai apuca sa rada de noi.
In final, as vrea sa subliniez ca nu este nevoie sa spui bancuri sau sa distrezi pe toata lumea pentru a-ti dezvolta si a te bucura de simtul umorului. Totusi, umorul va avea un efect substantial si pozitiv in multe situatii din viata ta.

Ai emotii inainte de prima intalnire?

Iata cateva sfaturi utile pentru a diminua emotiile provocate de primul contact real cu o anumita persoana. Vei ajunge la concluzia ca nu este chiar atat de dificil. De fapt, poate fi chiar placut si distractiv!

1. Elaboreaza conversatia. Comunicarea online iti ofera posibilitatea de a cunoaste o persoana inainte de a te intalni cu ea fata in fata. Imediat ce ai initiat o conversatie, incearca sa obtii cat mai multe informatii despre persoana respectiva, afla ce-i place, ce o intereseaza, cum se distreaza si orice alte amanunte care te-ar ajuta sa o cunosti.

2. Faceti schimb de poze. Nu toata lumea este de acord cu acest aspect, dar eu va sugerez sa trimiteti si sa solicitati poze cat mai clare. Astfel, veti sti cu cine va intalniti si, nu in ultimul rand, va veti convinge daca exista o oarecare sansa de atractie intre voi. Este posibil ca, dupa ce trimiti o poza, persoana respectiva sa nu mai vrea sa se intalneasca cu tine. Nu te descuraja. Oricand poate exista si intalnirea numarul 2!!!

3. Primul pas. Incepe cu un pranz, o cina simpla sau mergeti intr-un bar sa beti ceva impreuna. Daca esti presat de timp, va puteti intalni in pauza de pranz si totul va dura mult mai putin. Astfel, in cazul in care iti dai seama ca nu este chiar ce iti doresti, ai o scuza plauzibila sa te retragi.

4. Fii pregatit. Gandeste-te inainte la cateva subiecte de discutie care pot salva momentele penibile de tacere. Subiectele referitoare la situatia profesionala, facultate, pasiuni, calatorii, locul natal si vremea sunt mereu la indemana. De asemenea, daca tii cont de sfatul nr.1, sunt convinsa ca ai despre ce discuta cu persoana pe care ai cunoscut-o online.

5. Fii deschis. Nu te teme sa spui ce-ti trece prin minte. Te afli la intalnire pentru a va cunoaste unul pe celalalt, deci nu trebuie sa fii timid. Cand partenerul iti pune o intrebare, incearca sa-i raspunzi cu ceva mai mult decat un simplu da sau nu. Fii relaxat, deschis si impartaseste-ti opiniile, gandurile si ideile. Vei descoperi ca discutia voastra decurge mai usor atunci cand esti deschis si increzator.

6. Fii activ. Daca nu esti comunicativ cu persoanele abia cunoscute, daca nu te simti prea bine la intalnirile la care trebuie doar sa stai de vorba, programeaza o anumita activitate unde sa-ti poti intalni partenera/partenerul. Gandeste-te la lectii de dans, innot, o partida de paintball, o iesire la iarba verde etc

7. Fii amabil. Chiar daca ti-ai dat seama inca de la prima vedere ca nu el/ea este alesul/aleasa, incearca sa fii prietenos si agreabil. Nu trebuie sa-l faci pe celalalt sa se simta penibil doar pentru ca tu ti-ai dat seama ca ai gresit intalnindu-te cu el/ea. Nu face remarci nepoliticoase sau rautacioase. Concentreaza-te la conversatie chiar daca tocmai ai observat pe cineva interesant la bar.

8. Nu uita conversatiile precedente. Uneori este destul de dificil sa treci de la comunicarea online la comunicarea directa, fata in fata. Adu-ti aminte ca ai mai discutat cu aceasta persoana inainte, ca stii destul de multe despre ea. Acum ai ocazia sa faci o mica selectie, sa cunosti persoana in realitate. Daca iti dai seama ca gheata nu se topeste, aminteste-ti un moment haios din conversatiile voastre online si destinde atmosfera.

9. Bucura-te de moment – Gandeste-te ca viata ta nu depinde de aceasta intalnire. Prima intalnire este doar o introducere. Vei afla daca exista sau nu atractie intre voi, daca simtiti ceva unul pentru celalalt. Daca nu exista nimic care sa te faca sa mergi mai departe cu aceasta relatie, continua cu urmatoarea intalnire. Relaxeaza-te si distreaza-te! Echilibru, psiholog Mihail Jianu

Viata de cuplu

Conform unei conceptii mai vechi, luarea deciziei de a intemeia o familie era prea dificila pentru a si-o asuma numai tinerii, motiv pentru care, adesea interveneau parintii si chiar rudele.
In societatea moderna, majoritatea tinerilor nu mai accepta interventia parintilor, iar criteriile formarii cuplului sunt diferite. Tinerii casatoriti nu se mai grabesc sa aiba copii. Inainte de acest pas, ei urmaresc sa-si asigure o situatie materiala cat mai stabila. Pe primul plan sunt situate iubirea, intelegerea, armonia in cuplu si crearea unor conditii optime de convietuire. Satisfactia sexuala poate fi obtinuta si in afara cuplului, dar prietenia sau iubirea sunt mai greu de obtinut.
Conform evolutiei societatii, modificarea statutului femeilor a contribuit la schimbarea motivelor si argumentelor care stau la baza constituirii cuplului. Majoritatea femeilor nu mai accepta statutul de casnica si de supusa sexual.
Ele pretind iubire, prietenie, respect, intelegere si sprijin in realizarea profesionala. Astfel, barbatii nu mai sunt singurii sustinatori materiali ai cuplului, o parte revenindu-i si femeii.
De aceea, grijile casnice vor fi impartite echitabil intre cei doi. Toate acestea duc la participarea echilibrata a celor doi parteneri in luarea deciziilor majore din cadrul cuplului.
Exista barbati care inca nu inteleg noul mecanism de formare a unui cuplu.
Desi partenera munceste acelasi numar de ore ca si barbatul, el pretinde in continuare ca ea sa rezolve toate problemele casnice, inclusiv educarea copiilor.
Sunt uneori uluiti atunci cand femeia vrea sa se desparta, neizbutind sa inteleaga ce o nemultumeste.
Cuplul modern se bazeaza pe dragoste, pe o companie agreabila si pe sustinere reciproca, atat in intimitate cat si in planul realizarii profesionale.
Urmand toate aceste considerente, vor fi tot mai putine cauzele care sa faca un cuplu vulnerabil.
Atat femeia cat si barbatul, in cazul in care doresc sa mentina relatia, trebuie sa se gandeasca cat mai mult posibil la perechea sa, dar nu numai din punct de vedere erotic.
Acest mod de abordare a vietii in doi incita creativitatea si initiativa, ceea ce va proteja cuplul de rutina, de plictiseala, va preveni insatisfactia psihica si sexuala.
In cuplul modern, partenerii vor sa aiba libertatea optiunii si a deciziei.
Uneori, pornesc alaturi cu speranta ca implinirile personale se vor realiza prin intermediul celuilalt, ceea ce da o anumita vulnerabilitate si instabilitate cuplului.
De asemenea, cand intr-un cuplu se pune prea mare accent pe propria personalitate si pe propriile nevoi, nu se va atinge acel numitor comun care face posibila convietuirea armonioasa.
Trainicia cuplului este posibila doar atunci cand se invata placerea de a face placere, ceea ce creaza relatiei o anumita solidaritate, dar si atunci cand se urmareste un anumit grad de securitate sociala si economica.
O astfel de gandire dovedeste maturitatea partenerilor.
Numai intr-un cuplu stabil femeia si barbatul isi pot dovedi competentele, se poate descoperi fiecare pe sine, chiar daca drumul in doi nu este tocmai neted, ci, adesea, presarat cu insatisfactii.
Daca acele insatisfactii sunt analizate cu calm de ambii parteneri, chiar alternand dialogul cu negocierea, dar fara santajul afectiv care degradeaza relatiile, in timp, se poate ajunge la rezolvarea problemelor fara a prejudicia personalitatea nici unuia dintre cei doi.
Atunci cand numai unul dintre parteneri este cel care se straduieste sa diminueze actele comportamentale negative, durabilitatea cuplului este indoielnica. In timp, se instaleaza distantarea psihica si incapacitatea de comunicare.
Cand trebuintele dintr-un cuplu nu-i satisfac pe ambii parteneri, cuplul este nefunctional.
Astfel de situatii apar in cuplurile in care unul dintre cei doi vrea sa domine.
Cele mai echilibrate cupluri sunt acelea unde partenerii sunt mai bine informati, mai educati, dispun de un anumit grad de cultura si au un nivel superior de intelegere.
Echilibru, psiholog Mihail Jianu

Primul contact telefonic – un moment special

In cele din urma, ai descoperit online un potential partener. La un moment dat, dupa un schimb de mesaje, iti dai seama ca ai vrea sa-i auzi si vocea sau rasul. Ar trebui sa-i ceri numarul de telefon sau sa-i dai numarul tau? Te gandesti daca este sigur? Iti faci probleme ca persoana respectiva ar putea sa nu isi doreasca asta? Poate ca nu este atat de interesat de tine? Daca te simti un pic nervos sau nesigur pe tine, gandeste-te ca nu esti singur. Multumita comunicarii online s-au reinventat strategiile de a flirta cu cineva, dar „cand” si „cum” sa ai primul contact telefonic este un teritoriu neschimbat. Nu lasa ca nesiguranta care a pus stapanire pe tine sa te faca sa te lipsesti de aceasta oportunitate romantica. Ridica telefonul si suna, viata ta se va schimba.

Sincronizarea este totul atunci cand ceri numarul de telefon unei femei.
Nu trebuie sa scrii numarul de telefon sau sa-l ceri de la inceput atunci cand faci schimb de mesaje cu o potentiala partenera. Acest lucru ar putea fi interpretat ca un gest disperat si nu cred ca iti doresti asta. Este foarte posibil ca majoritatea femeilor singure, care sunt online si doresc sa-si gaseasca un partener sa nu raspunda la o cerere atat de rapida a numarului de telefon. Ea s-ar putea simti jignita ca un barbat vrea sa vorbeasca cu ea la telefon doar pentru ca este „femeie”. Femeile au nevoie de timp pentru a cunoaste un barbat, pentru a capata incredere in el si pentru a trece la nivelul urmator al intimitatii. Arata-i ca esti interesat de ea, dar acorda-i mai mult timp. S-ar putea ca asteptarea ta sa merite efortul.

Fetelor, amintiti-va ca barbatii au fost antrenati sa ceara ceea ce isi doresc si asta include si numarul de telefon. In general barbatii nu au aceleasi temeri ca si femeile in legatura cu intalnirile online. Ei fac tot posibilul sa treaca cat mai repede peste introduceri si sa obtina ceea ce isi doresc. Incercati sa va exprimati interesul de a cunoaste pe cineva mai bine, inainte de a trece la intalnirile reale. Explicati-le ca ezitarea de a da numarul de telefon inca de la prima conversatie nu inseamna neaparat ca ii respingeti ci ca doriti sa il cunoasteti mai bine si sa capatati incredere in el. Daca aveti nevoie de mai mult timp, nu ezitati sa-l cereti. Daca va place intr-adevar, va sti sa va astepte. Daca va cere numarul de telefon dupa cateva mesaje si are destula informatie incat sa va cunoasca cat de cat, luati-o ca pe un compliment sau ca pe un semn ca este interesat de voi. Totusi, numai voi alegeti momentul potrivit pentru a da numarul de telefon.

Primul telefon trebuie tratat ca pe o prima intalnire. Este un moment special si poate reprezenta inceputul unei relatii de durata. Alegeti un moment cand amandoi sunteti singuri acasa pentru a nu fi deranjati. Chiar daca celalalt nu te poate vedea, incearca sa porti ceva care sa ti se potriveasca, alege o ambianta in care sa te simti comfortabil pentru a nu parea iritat la telefon. Este important sa faci o buna impresie chiar de la primul telefon. Nu incepe sa te plangi sau sa scoti sunete ciudate la telefon, incearca sa fii atent la discutie si fii sincer interesat de tot ce spune celalalt. Fii vesel, lasa-ti personalitatea sa straluceasca, nu te gandi sa fii altfel decat in realitate, fii cat mai natural. Aceasta atitudine cucereste pe toata lumea. Se simte in voce atunci cand nu esti natural, deci cel mai bine este sa fii deschis, pozitiv, prietenos si gata oricand sa flirtezi. Foloseste-ti vocea in avantajul tau. Cand momentul este potrivit, poti impartasi momente romantice chiar si la telefon.

Sa te maturizezi!

Fara indoiala, ca la majoritatea oamenilor, nevoia ta cea mai mare este aceea de a fi iubit(a). Este normal sa vrei sa fii iubit(a), recunoscut(a), apreciat(a), ceea ce iti doresti este sa fii luat(a) total in grija, in permanenta si fara sa imparti nimic.

Dar nevoia de a fi iubit(a) este cel mai mare manipulator posibil. Aceasta nevoie te face, prin urmare, inapt( a) sa iubesti cu adevarat: iei totul, dar dai putin. Si macar daca astfel ai fi fericit(a), dar nevoia iti produce un sentiment de nesiguranta, traiesti cu teama de a fi abandonat(a), ceea ce te face anxios/anxioasa, susceptibil(a), tensionat(a).
Dar care sunt si celelalte nevoi ale tale? Ce astepti de la viata? Ce ti-ar face placere? Care sunt aspiratiile tale? Pentru ce esti tu facut(a)? Ce ai facut tu pentru a-ti realiza aceste aspiratii si pentru a-ti dezvolta talentele? Ce ai facut tu pentru a deveni ceea ce esti, pentru a fi pe de-a-ntregul tu insuti?
A te cunoaste inseamna inclusiv sa stii si raspunsurile la intrebarile de mai sus. Sa te cunosti, sa-ti depasesti nevoia de a fi iubit(a), sa-ti schimbi programul, sa scapi de rutina, inseamna deja sa iesi din infantilism, altfel spus, sa te maturizezi. Dar exista si un alt demers capital pentru a accede la maturitatea afectiva, acela de a te responsabiliza.
Cand apar dificultati si suferinte in viata noastra amoroasa invocam prea des ghinionul, inca si mai adesea il acuzam pe partener. Suntem foarte dotati in a-l culpabiliza pe celalalt. Trebuie sa spunem ca acest mod functioneaza in toate situatiile: daca nu reusim intotdeauna sa ii influentam deciziile, cel putin ii producem mustrari de constiinta.
Este adevarat ca problema responsabilitatii nu este intotdeauna simpla. A face diferenta intre lucrurile de care suntem responsabili si cele de care nu suntem responsabili este una dintre cele mai mari probleme ale existentei. Sunt cei care zic mai degraba “Nu este vina mea” si cei care au tendinta sa spuna “Da, este din cauza mea”. In cele din urma capacitatea de a-ti cantari responsabilitatea este rezultatul unei lungi maturizari. Faptul de a te responsabiliza este asa de important pentru ca este un mod de a progresa. Atata vreme cat pui asupra celuilalt responsabilitatea ta, cat nu iti asumi greselile, nu le poti analiza, intelege, nu poti rezolva problemele subiacente care le genereaza.
Din contra, daca luam asupra noastra toate actele, chiar si cele mai putin glorioase, intram intr-un proces de evolutie si eliberare. Dintr-o persoana care se supune celorlalti si evenimentelor, devii o fiinta libera sa aleaga, sa decida si sa asigure urmarea deciziilor sale. Ceea ce este minunat in responsabilitatea asumata este faptul ca implica solutionarea dificultatilor, din moment ce raul este in noi, si remediul este tot in noi.
Intr-un cuplu, dificultatile afective nu sunt cauzate niciodata doar de un singur partener. Este o greseala sa il acuzi pe celalalt ca este cauza propriilor tale nefericiri si a comportamentelor tale, fiecare trebuie sa caute in interiorul lui insusi motivele dificultatilor si reactiilor lui. Fiecare este responsabil de resentimenul sau. A te responsabiliza inseamna sa recunosti suferinta si sa incerci sa te vindeci singur, fara sa astepti pe cineva sa o faca, sa iti panseze rana. Tu esti singura persoana care are responsabilitatea de a o face si care este si cea mai apta sa o faca.

Este important simtul umorului ?

In aceasta lume in care timpul dedicat vietii personale, familiei si prietenilor este din ce in ce mai limitat, una dintre cele mai eficiente arme cu care putem lupta impotriva depresiei si rutinei este simtul umorului. Cu ajutorul lui putem pastra dragostea vie, putem incuraja o relatie deschisa, afectuoasa, putem evita situatiile conflictuale si putem petrece putinul timp liber intr-un mod destins, relaxat, fara sa ne gandim la problemele de zi cu zi.
Multi cred ca doar comicii au umor, dar acesta iese la iveala in multe situatii, ajutandu-ne sa depasim momentele neplacute sau sa ne bucuram intr-adevar de clipele fericite. Daca simti nevoia, razi din toata inima. Te vei simti mult mai bine si ii vei incanta si pe ceilalti, iar atmosfera creata va fi placuta si calda.
Pentru a evita rutina intr-o relatie, este important sa va gasiti timp si sa faceti cat mai multe lucruri placute impreuna care sa va dea ocazia sa radeti.
Este interesant ca majoritatea oamenilor declara ca le place umorul, ca le face placere sa rada si ca lucrurile amuzante sunt adorabile, dar foarte putini isi dezvolta sau isi folosesc simtul umorului.
Nu stiu cate persoane sunt constiente de avantajele rasului. El poate avea un impact semnificativ asupra atitudinii tale, poate sa-ti dea sperante si sa te incurajeze atunci cand te simti deprimat, poate sa-ti aduca o stare de bine atunci cand te simti coplesit.
Cand vorbesc despre umor si ras, evident ca ma refer la un umor sanatos, fara vulgaritati, fara rautati inutile. Iata cateva motive minunate care sa te determine sa-ti dezvolti simtul umorului:
Umorul poate fi manifestat aproape in orice situatie de zi cu zi. Este suficient sa facem o pauza si sa ne gandim putin la ceva amuzant.
Imediat ne vor veni in minte momente haioase care ne aduc zambetul pe buze.
Rasul e o modalitate de a accepta ceea ce nu putem schimba. Nu poti sa razi cand esti suparat, nu poti sa razi cand esti ingrijorat. Stresul, ingrijorarea si rasul nu sunt compatibile.
Rasul este una dintre cele mai minunate tonice mentale cunoscute de om. Este a doua emotie ca putere pe care o poate exprima fiinta umana (prima fiind iubirea). Rasul prezinta serioase avantaje medicale, psihologice, sociale si chiar spirituale. El stimuleaza sistemul respirator, ajuta la oxigenarea corpului, detensioneaza muschii si este un calmant ideal. Scade pulsul si tensiunea arteriala, poate risipi nelinistea, poate stapani stresul, depresia, teama sau ingrijorarea, poate stimula procesul de vindecare.
Rasul este mijlocul de comunicare ce poate trece de orice granite rasiale sau culturale.
Rasul nu are calorii, e fara cofeina, fara sare, suta la suta natural si are aceeasi masura pentru toata lumea. Trebuie doar sa-l utilizati cat mai des.
Rasul este contagios, cand se porneste nu-l mai poti opri. Rasul niciodata nu se simte prost, nu strica nimic, nu distruge relatii. Rasul este impartasit atat de cel care daruieste cat si de cel care primeste. Rasul este gratis, nu te costa nimic sa te bucuri de cateva clipe amuzante.
Rasul poate fi forta ce ne indeamna sa readucem viata la viata. Daca dis de dimineata avem parte de o mica portie de umor si de ras sanatos, rasul poate stabili chiar o anumita orientare, ne incepem ziua cu zambetul pe buze si o putem sfarsi tot la fel.
Una dintre cele mai constructive modalitati de utilizare a rasului este atunci cand poti rade de tine insuti. Daca suntem capabili sa radem uneori de noi insine, ceilalti nu vor mai apuca sa rada de noi.
In final, as vrea sa subliniez ca nu este nevoie sa spui bancuri sau sa distrezi pe toata lumea pentru a-ti dezvolta si a te bucura de simtul umorului. Totusi, umorul va avea un efect substantial si pozitiv in multe situatii din viata ta.

Sa fie oare „doar” prietenie sau ceva mai mult?

Fara indoiala, infidelitatea este una din cauzele importante care duc la destramarea unui cuplu.
Daca nu te-ai confruntat niciodata cu aceasta problema, poti considera ca te numeri printre norocosi. Daca ai trecut insa printr-o astfel de experienta, ti-ai dat seama probabil de impactul dezastruos pe care il are asupra psihicului tau si de modul negativ in care iti influenteaza viata.
Chiar si celor implicati intr-o relatie stabila li se intampla sa cunoasca la un moment dat o persoana de sex opus de care se simt atrasi.
Intre cei doi se infiripa o idila si, desi in sinea lor simt ca noua relatia tinde spre altceva, multi se amagesc spunandu-si ca intre ei si acea persoana nu exista altceva decat prietenie.
In loc sa va amagiti, inainte de a va implica intr-o „idila”, v-as propune sa analizati mai intai la ce sunteti dispusi sa renuntati. Trebuie sa constientizati faptul ca este posibil sa va pierdeti partenerul, cinstea, reputatia, linistea sufleteasca.
Relatia de prietenie cu o persoana de sex opus poate fi valabila in unele cazuri.
Sunt sigur ca fiecare dintre noi a avut la un moment dat un bun prieten de sex opus, dar in timp, aceasta relatie de prietenie cu persoane de sex opus se transforma in ceva mai mult.
Treptat, relatia de prietenie devine mult prea deschisa si presupune mai multa incredere, mai multa apropiere.
Daca idila este una de lunga durata, constiinta celui care inseala va avea de suferit si va deveni foarte abil in a insela aparentele.
Rand pe rand incepi sa-i impartasesti diverse lucruri intime, conversatia merge tot mai mult in aceasta directie, mai ales cand iti dai seama ce mult va potriviti, cate coincidente apar in viata voastra.
Acest lucru are tendinta sa scoata in evidenta diferentele dintre tine si persoana cu care ai o relatie stabila si lasa impresia ca impreuna cu noua persoana careia ii acorzi toata atentia te intelegi in toate, in vreme ce cu partenerul nu te mai intelegi in nici o directie.
Apoi, din pricina puternicei compatibilitati sau a atractiei fizice, in multe cazuri se intampla inevitabilul: iubirea la care nu intentionai sa ajungi pur si simplu s-a instaurat.
Din pacate negarea initiala a acestei atractii are rezultate catrastofale.
Intalnirea accidentala la cafenea sau la barul preferat, intalnirea privirilor, trecerea unul pe langa celalalt cu o usoara atingere, strangerile de mana mai apasate ca de obicei – toate acestea si multe alte indicii si semnale nu trebuie ignorate.
Oricine are putin spirit de observatie isi da seama ca doua persoane se simt atrase una de cealalta.
Cand se intampla acest lucru, in loc sa ne prefacem ca nu este asa, cel mai bine este sa recunoastem cinstit ce s-a intamplat, sa ne amintim de respectul si increderea pe care o datoram partenerului si sa constientizam ca nu exista flirturi inofensive.
In loc sa apelati la o justificare banala, e mai bine sa aveti curajul sa va asumati raspunderea morala in momentul in care va dati seama de pericol: puneti frana, dati inapoi si evitati cu grija orice gest riscant.
Adesea, barbatii si femeile care au aventuri, se indragostesc si sfarsesc prin a rupe relatia initiala spunand „pur si simplu s-a intamplat”.
Aceasta explicatie este falsa pentru ca nimic nu este intamplator. Cu totii stiti prea bine ce se intampla inca din momentul in care apare atractia sexuala.
Aceea este clipa in care, daca esti implicat in alta relatie afectiva, daca ai jurat credinta altcuiva si dai dovada de integritate, te retragi.
O relatie sexuala extraconjugala ne poate face poate fericiti pentru scurt timp, dar in final ne poate aduce mai mult necazuri decat impliniri.
Din pacate, multi dintre noi ne dam seama ce am pierdut abia atunci cand nu mai exista cale de intoarcere.
Echilibru, psiholog Mihail Jianu.

PREZENTAREA – POARTA VIETII SOCIALE

Pot sa va prezint ? Da , dar corect ! Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii , sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara
a fi prezentat , chiar daca este o presoana care se bucura
de notorietate publica. Daca vreti sa nu faceti gafe pe care
societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi
citeva reguli elementare.
Se prezinta barbatul , femeii ; cel mai tanar , celui
mai in varsta ; inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ;
– intr-un cuvint rangul inferior , celui superior. Prin urmare ,
este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar ,
sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia citorva cazuri pe
care le vom mentiona mai departe. Sa vedem acum cum decurge
prezentarea.Domnul X , un tinar ziarist , in virsta de 30 de
ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y ,
director de editura , filozof bine cunoscut. Dupa cina , domnul
X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu
prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X
este si mai tinar si mai putin important decit celebrul
scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Intovarasit de prietenul
sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a
ramas singur si-i spune acestuia : ” Domnule director , imi
permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X ? Domnul
X , domnul Y “. Formula de prezentare este insotita de o
miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata.
Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre
cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit
domnul Y. Acesaa , aproape in acelasi timp , ii intinde mina
domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au
fost prezentate. Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si
marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul
citorva cuvinte.
Analizind aceasta prezentare , putem sa formulam citeva
reguli de baza.
1. Domnul X , tinar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului.
2. In absenta stapinului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.
3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie. Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa
regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.

Prima vizită la psihanalist

 Prima întâlnire cu un psihanalist este fără îndoială un eveniment pentru fiecare. Suntem înclinaţi să credem că, întrucît se ocupă de probleme psihice, psihanalistul trebuie să fie un soi de guru cu puteri supranaturale. Mulţi autori, chiar maturi, au insinuat cum că psihanalistul ar fi aşa ceva.Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem mărginirea noastră atunci cînd cineva ne descoase să spunem ce este psihanaliza sau cum procedează ea. Ori pe acest teren de ignoranţă se ţes tot felul de imaginaţii care, de cele mai multe ori, nu au nimic real.

Mergem la psihanalist, la psihanaliză, din mai multe motive. Pentru că suntem curioşi şi am vrea să ştim cu ce se ocupă psihanalistul şi cum face ceea ce face. Pentru că am epuizat toate formele de tratament convenţional, ba chiar alternativ, şi apelăm la psihanalist ca la o ultimă speranţă. Pentru că am fost “psihiatrizaţi” şi ne simţim marcaţi de efectele tratamentului, dar prin contactul nostru cu psihiatria am auzit cîteva zvonuri despre psihanaliză şi, iată, apelăm la ea. Pentru că suntem atraşi de ocultism, de tot soiul de sisteme yoga care mai de care potente şi am vrea şi puţină psihanaliză… După cum vedem, există o grămadă de motive şi, este bine să mă credeţi, lista nu este completă.

Am lăsat pe ultimul loc motivele medicale. Nu am auzit încă de nimeni, la noi, la români, care să se adreseze psihanalistului din capul locului, cam aşa cum te adresezi unui medic de circă. Desigur că există mai multe cauze dacă aşa stau lucrurile:

  1. oamenii nu au auzit nimic de psihanaliză;
  2. nu există psihanalişti;
  3. chiar dacă au auzit cîte ceva despre psihanaliză, de pildă din paginile revistei OMEN, nu cred în capacităţile ei terapeutice. Într-adevăr este greu să crezi că este posibilă vindecarea numai prin cuvînt, rostire şi altele la fel.

Dacă totuşi am depăşit toate aceste inconveniente şi blocaje şi am ajuns în cabinetul psihanalistului, ne aşteaptă noi surprize.

Psihanalistul nu este, desigur, un guru, el nu ştie şi nu poate tot, nu are “puteri” şi nici măcar nu prea pare, la prima vedere, un priceput – nu poartă halat alb, stetoscop atîrnat de gît, nu are pe birou un reţetar şi parafă şi nici un aparat de verificat tensiunea. Psihanalistul este un om ca toţi oamenii, cu nimic ieşit din comun, şi de aici poate primele semne ale dezamăgirii noastre: ne aşteptam la cu totul altceva!

Mai mult chiar, dacă rotim ochii prin cabinet, care nu este la drept vorbin un “cabinet” medical, ci seamănă mai degrabă cu o cameră de locuit, ei bine, nici în această privinţă nu putem spune că psihanalistul/psihanaliza ne-ar inspira mai multă încredere. Desigur toate aceste elemente de descurajare explică şi ele de ce oamenii nu prea dau ghes la psihanalist.

Faptul că pihanaliza, termenul psihanaliză, ne inspiră tot felul de asociaţii care mai de care mai surprinzătoare, este cît se poate de firesc. Psihanaliştii ruşi, care au în spatele lor o autentică tradiţie în practica psihanalizei, observau că publicul larg ignoră faptul că are un inconştient şi pune pe seama evenimentelor exterioare – bacterii, politică de partid, cearta cu vecinii etc. – afecţiunile nevrotice de care suferă. Mai mult decît atît, omul de rînd are tendinţa de a asocia psihanaliza, poate şi pentru faptul că termenul conţine prefixul “psi” cu practicile parapsihologice, cu magia, cu vrăjitoria… dacă ruşii se plîng de aşa ceva, care au aşa cum am spus tradiţie în psihanaliză, ce să mai spunem despre noi. În România psihanaliza nu are tradiţie, ea nu a fost agreată – cu mici excepţii – nici de medici şi nici de persoanele cu interese intelectuale. De ce? Vom vorbi mai tîrziu despre aceasta…

Dacă psihanaliza este percepută, de omul de rînd, într-o manieră care aminteşte de “terapiile” magice, este evident că aşteptările lui împrumută şi ele din scenariul tipic al vindecărilor paranormale. Ce este specific acestui mod de raportare la fenomenul vindecării, este tocmai atitudinea pasivă a pacientului care aşteaptă, mai mult sau mai puţin încrezător, să se acţioneze asupra lui. “Vindecătorii” parapsihologici, radiesteziştii misticii etc. susţin întotdeauna că posedă un soi de veleitate specială caracterizată prin acumularea de putere benefică (energie, har, cîmp etc.) ce poate fi proiectată chipurile asupra bolnavului, pentru a declanşa vindecarea. Ei sînt astfel un soi de aleşi care ar fi primit aceste puteri de la Divinitate şi sînt gata să le pună la dispoziţia pacientului. Bolnavul nu are, prin urmare, nimic altceva de făcut decît să se supună influenţelor magice operate de vindecător. El nu are asemenea puteri, el nu pretinde că ar poseda o investitură mistică, sau alte asemenea însuşiri bizare. El ştie multe despre viaţa psihică, are experienţa propriei sale intimităţi şi este capabil să îndrume, pe calea vindecării, pe pacienţii care se pretează la un tratament psihologic. El nu oferă garanţii, nu dă sfaturi, nu intervine sub nici o formă în viaţa sufletească a pacientului decît în măsura în care acesta este dornic să se lămurească cu problemele sale… Mai important este următorul fapt: pacientul psihanalizei nu mai poate fi subiectul pasiv al vindecării sale. Iar acest lucru pare a fi cel mai dificil în terapia psihanalitică

Inima

Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima, care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui și nu contenea sa se laude singur cu ea. Cand deodata, de mulțime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.

Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrici, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande.
Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa, isi sopteau uimiti oamenii.
Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:

– Cred că glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfectă! Pe cand a ta este toată o rana, numai lacrimi și durere.

– Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta.

– De ce?

– Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colțuroase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea, unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tau, implică întotdeauna o dăruire. Și, desi aceste rani sangerează inca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale, cu bucati din inimile lor. Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii?, a încheiat cu glas domol si zambet cald, batranelul.

     Tanarul a ramas tacut, deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrici si a pus-o in inima tânarului.Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta, pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Caracterul dupa cum mergem

Un indiciu important pentru aflarea caracterului unui om este incifrat in mersul obisnuit al acestuia. Diferiti cercetatori din cele mai vechi timpuri si pana astazi, interesati de acest aspect, au ajuns la concluzia ca orice om poate fi clasificat cu suficienta precizie dupa mersul particularitatile activitatii sale locomotorii. Astfel:

A1. Mersul calm, sigur – indica un om cu un caracter puternic, care-si cunoaste bine posibilitatile si de asemenea limitele; el este echilibrat si intelept.
A2. Mersul nervos si apasat – indica dezechilibru – de pilda, o personalitate negativa, sau un timid care braveaza pentru a-si da curaj.
A3. Mersul cu pasi scurti, inegali, precipitati – indica o fire nervoasa, inconsecventa si imprevizibila.
A4. Mersul vioi si agitat – fire nervoasa si dezordonata.
A5. Mersul usor si foarte regulat – este cel al oamenilor absorbiti de preocupari inalte, elevate.
A6. Mersul lenes, cu varful picioarelor usor orientate spre interior – fire lenesa.
A7. Mersul cu pasi foarte masurati – indica scrupulozitate, constiinciozitate (adesea pedanterie), nehotarare.
A8. Mersul cu pieptul aplecat in fata – tradeaza pe cei melancolici, placizi, ori pe cei modesti; el mai poate fi expresia celor care pozeaza intr-o atitudine de blazare, ori de falsa indignare/nemultumire.
A9. Mersul pe varful picioarelor (usor) aplecat in fata – finete in gandire; foarte adesea ii dezvaluie pe intriganti, barfitori.
A10. Mersul cu pasi mici, nesiguri si silentiosi – este, de asemenea, mersul intrigantilor.
A11. Mersul cu pasi rari si lenti – este cel al omului satisfacut (dar nu neaparat a l celui calm in general).
A12. Mersul cu pasi descrescand in lungime, crescand apoi si descrescand din nou – este cel al omului nemultumit.
A13. Mersul nesigur – este cel al unui om vesel, sau al unuia bolnav.
A14. Mersul pe varful picioarelor (aplecat sau nu in fata) – in afara de intriganti, acest mers mai este caracteristic si timizilor, ca si nehotaratilor.
A15. Mersul cu pasul oblic – este mersul omului viclean si /sau nesincer.
A16. Mersul cu varful picioarelor spre interior – dovedeste slabiciune, lipsa perseverentei.
A17. Mersul cu varful picioarelor spre exterior – este propriu ingamfatilor, celor foarte multumiti de ei – narcisistilor, in general.
O tratare aparte in cadrul acestei sectiuni merita a avea scarpologia, adica studiul modului in care oamenii tocesc talpa incaltamintei (dupa generalul Baden Powell si dr. Garre). Astfel, in urma examinarii unei incaltaminti purtate cel putin doua luni, se poate observa ca:
A18. Talpa este tocita uniform, la fel pe toata suprafata ei – omul este, in acest caz, onest si fidel; el poate fi, de asemenea, energic. Femeile din aceasta categorie sunt credincioase.
A19. Talpa este tocita in partea exterioara – omul nostru este cam superficial, dar foarte dinamic.
A20. Talpa este tocita in partea inferioara – dovedeste:
– la barbat: slabiciune, ezitare;
– la femeie: blandete
A21. Talpa este tocita la calcai  dovedeste ingamfare, orgoliu.

Nota: Este de la sine inteles ca toate aceste observatii despre mers nu se aplica unor categorii deosebite de oameni (din acest punct de vedere), ca: invalizi, batrani, neputinciosi, soldati etc.

Incetati sa va mai pupati copiii pe buze !

Este evident faptul ca fiecare parinte isi exprima dragostea in felul sau, dar anumite gesturi trec de “punctul limita”‘, iar un astfel de punct limita este sarutul pe buze.

Un astfel de gest este indecvat la orice varsta. Faptul ca are 3 luni sau 30 de ani reprezinta acelasi grad de rudenie. Daca incepi cu aceasta manifestare cand este bebelus, cand si de ce te opresti ? Nu numai ca nu este igienic, dar eu personal, asociez gestul cu o relatie intima, de natura sexuala, ce nu isi are locul in astfel de relatie.

Nu vad unde este gingasia, unde este inocenta, sau o dragoste parinteasca. Si aproape ca se poate pune in discutie incestul. Pe langa excitabilitatea pe care o puteti provoca, ii si derutati, efectiv, pe cei mici. Ce pot intelege ei, din asa o relatie cu parintii, bunicii, verisorii, vecinii si prietenii de familie ?
In legatura cu acest subiect, psihologul Dr. Charlotte Reznick, a declarat ca “Oamenilor nu le place sa auda acest lucru, dar buzele sunt o zona erogena si prin sarut se elibereaza substante chimice care sunt asociate cu excitare sexuala.”
Oare nu ne putem manifesta afectivitatea prin sarutul pe frunte, obraz sau manute ? Credeti ca ii iubiti mai mult daca ii sarutati pe buze? În echilibru, psiholog Mihail Jianu.

Cine a tradat?

Un cuplu a decis,după o perioadă grea în viața sa, să se sinucidă, sărind de pe o clădire. Când au ajuns sus au numărat până la 3. Femeia a sărit, bărbatul a rămas. El s-a uitat la ea cum cade timp de 8 secunde, apoi a văzut cum işi deschide paraşuta. Întrebarea este : cine pe cine a trădat ??

Util pentru interviu!

Pe langa cerinte specifice postului oferit (studii de specialitate, experienta minima necesara, limba straina, calculator…), se vor regasi foarte des si cerinte privind profilul psihologic al candidatilor.
Angajatorul construieste in fapt profilul ideal al candidatului de succes, profil pe care il va folosi in procesul de recrutare ca termen de comparatie si in acelasi timp instrument de evaluare al candidatilor care se vor prezenta la interviu.
Avand profilul creat in memorie, intervievatorul va incerca sa observe prezenta sau absenta trasaturilor necesare la candidat si in consecinta va selecta persoanele cu cel mai inalt nivel de potrivire (compatibilitate).
Lectura simpla a anunturilor din rubricile de specialitate ale ziarelor, ne permite sa vizualizam persoana dorita de majoritatea companiilor ofertante.
Aceasta se caracterizeaza prin: dinamism, excelente abilitati de comunicare si relationare, prezenta agreabila, prezenta de spirit, creativitate, adaptabilitate, inteligenta, motivatie si determinare, spirit organizatoric, rezistenta la stres, initiativa, responsabilitate, constiinciozitate. . . lista poate continua.
Surprinzator, indiferent de natura postului oferit, in afara de cerintele profesionale specifice privind postul respectiv(studii in drept ori economie…etc ), cerintele de ordin psihologic-uman sunt aceleasi. Acest lucru este cat se poate de normal deoarece angajatorul doreste in fapt un anumit tip de om pentru postul oferit.
Dincolo de profesie, sunt oamenii. Dintre doua persoane care indeplinesc in egala masura criteriile profesionale, va fi preferata cea care are cel mai mare potential de dezvoltare si munca.
Mai mult chiar, adesea, din considerente pur subiective, angajatorul cauta in primul rand un anumit profil psihologic si abia apoi unul profesional.
Acest lucru inseamna ca este dispus sa faca rabat intr-un sens sau altul, de exemplu in ceea ce priveste experienta, daca gradul sau de compatibilitate cu viitorul angajat este foarte ridicat.
Este foarte important pe cine aduci in organizatie, ce fel de om este cel cu care poate vei sta 8-10 ore zilnic, ce fel de om este cel de care va depinde realizarea unor proiecte.
În paralel efortul candidatului trebuie sa fie acela de a intelege cerintele postului si de a-si construi la randul sau profilul operational al candidatului ideal.
Profilul operational este profilul aflat in spatele descrierii verbale, transpus in comportamente observabile si masurabile, de natura concreta. În functie de acest profil, candidatul isi va structura cat mai concret posibil prezentarea verbala dar isi va calibra si prezenta fizica.
Greseala multora este ca nu stiu sa se pregateasca in mod corespunzator pentru interviu. Multi candidati cred ca este suficient sa se autodeclare dinamici si cu abilitati de comunicare si relationare pentru a fi si crezuti, fara a intelege exact ce inseamna aceasta si daca li se potriveste.
De exemplu abilitatile de comunicare vor fi observate la interviu prin prisma unor subcategorii precum: fluenta in exprimare, siguranta de sine, capacitatea de a construi un discurs complex, vocabular bogat si nuantat, simtul umorului ori capacitatea de a deschide un dialog (adica de a face schimb de informatii cu intervievatorul, nu doar de a raspunde la intrebarile acestuia), capacitatea de argumentare si sustinere a propriilor afirmatii. Ce inseamna sa fii dinamic? Dinamismul va fi observat in tonusul general, in expresia corporala, in forta si fluiditatea miscarilor de ridicare/asezare pe scaun, in amploarea gesticii dar si ritmul exprimarii ori in capacitatea de a face rapid conexiuni, de a sesiza nuante, de a intelege usor un mesaj mascat. O persoana dinamica este o persoana plina de energie, dar fara sa fie agitata sau haotica. Ori rigiditatea, postura fixa, gestica redusa numai indicatori ai dinamismului si mobilitatii nu pot fi considerate, chiar daca buzele rostesc: sunt o persoana dinamica! Iata deci ce inseamna operationalizarea profilului candidatului ideal si intelegerea cerintelor angajatorului.
Fiecare profesie are un profil al sau psihoprofesional ideal. În cadrul general al acestui portret, fiecare angajator aduce precizarile si detaliile sale, in functie de natura organizatiei sale, oamenii care deja lucreaza acolo si planurile de dezvoltare pentru viitor. În consecinta efortul celor interesati trebuie sa fie dublu: de a realiza profilul propriu jobului oferit, dar si de a-l personaliza in raport direct cu ofertantul.
Analizand postul oferit, domeniul de activitate general in care acesta este parte, textul anuntului, tonul si grafica acestuia (clasica sau nonconformista), informatiile diverse pe care le poate gasi despre firma ofertanta, despre mediul sau de lucru specific… se poate realiza un profil destul de acurat a ceea ce isi doeste in fapt angajatorul. În primul rand trebuie vizualizate sarcinile curente si proprii jobului respectiv: ce se cere concret, cu cate persoane se vine in contact, care sunt resursele necesare … etc.
De exemplu anumite caracteristici de personalitate sunt solicitate pe aceiasi pozitie de contabil debutant intr-o mare companie internationala si altele usor diferite pentru o organizatie mai mica si mai putin pretentioasa.
Este foarte important insa ca pregatirea pentru interviu sa nu se faca intr-un fel asemeni pregatirii pentru un rol. Falsitatea poate fi descoperita pe de o parte, iar pe de alta parte nu este de dorit un post in care sa trebuiasca sa te prefaci continuu pentru a corespunde cerintelor curente.
Pregatirea pentru interviu trebuie sa fie in fapt o exersare a propriilor abilitati, o scoatere a lor la lumina, in ideea de a le putea prezenta corespunzator la interviu, certificand faptul ca ele exista si sunt disponibile. Spontaneitatea este un atu, de aceea cunoasterea reala de sine si siguranta legata de calitatile reale de oferit este singura modalitate de a convinge.
Profilul candidatului de succes: este de fapt profilul persoanei pe care fiecare dintre noi ar angaja-o fara ezitare daca ne-am afla in pozitia angajatorului.
In echilibru, psiholog de familie, cuplu si copil Mihail Jianu.

Poveste terapeutică despre furie.

“Intr-o zi Buddha se plimba prin sat când un om foarte furios și nepoliticos a început să-l insulte:
-Nu ai nici un drept să oferi învățăminte altor! – a strigat el. Ești la fel de prost ca oricine altcineva. Nu ești nimic altceva, decât un fals.
Buddha nu s-a supărat din cauza acestor insulte. În schimb, el l-a întrebat ceva pe tânarul bărbat:
-Spune-mi, dacă cumperi un cadou pentru cineva și aceea persoană nu îl primește, cui aparține cadoul?
Tânărul bărbat a fost surprins de o asemenea întrebare ciudată și a răspuns:
– Mi-ar aparține mie, pentru că eu l-am cumpărat.
Buddha a zâmbit și i-a spus:
-Ai dreptate. La fel este și cu furia ta. Dacă ești furios pe mine, iar eu nu mă simt insultat, atunci furia se întoarce la tine. Dacă ești furios pe mine, iar eu nu mă simt insultat atunci furia se întoarce la tine.
Dacă vrei să nu îți mai faci rău, trebuie doar să scapi de furie și să devii înțelegător și iubitor. Când îi urăști pe ceilalți, tu însuți devii nefericit, dar când îi iubești pe cei din jurul tău, toată lumea este fericită.”